Editorial AMOS NEWS - Iohannis i-a făcut lui Ciolacu respiraţie gură la gură

Super interesant şi în acelaşi timp spectaculos: într-o perioadă în care PSD era mai anesteziat decât oricând, preşedintele Klaus Iohannis a decis să-i ofere lui Marcel Ciolacu o gură de oxigen şi a făcut acest lucru într-un mod aproape ostentativ, ca să se ştie! Acuzaţiile extrem de grave şi aparent nemotivate lansate în ajun de Paşti de preşedintele Klaus Iohannis, într-o ieşire specială la rampă, ar putea să scoată acest partid din starea de paralizie în care l-a adus Marcel Ciolacu.
PSD nu a făcut nimic special, absolut nimic de natură să-i stârnească mânia lui Klaus Iohannis. Spre deosebire de ALDE şi Pro România, Ciolacu nici măcar nu a promovat ideea respingerii în Parlament a decretului privind prelungirea stării de urgenţă, deşi ar fi avut toate motivele să o facă. Primul şi cel mai important aspect este că decretul nu s-a mărginit la a anunţa pur şi simplu o decizie privind prelungirea stării de urgenţă. Acest decret conţine detalii care exced competenţelor şi prerogativelor prezidenţiale. Conform legii fundamentale, preşedintele poate, în anumite circumstanţe, şi pentru o perioadă de maxim 30 de zile, să decreteze starea de urgenţă, cu semnătura premierului şi sub condiţia unei aprobări a Parlamentului. Nu este rolul preşedintelui acela de a reglementa ce urmează să se întâmple sub această umbrelă a stării de urgenţă. Acest rol îi revine Guvernului, şi în primul rând ministrului de Interne. Din această perspectivă, PSD ar fi fost îndreptăţit să respingă în Parlament decretul prezidenţial. Dar mai există şi un al doilea motiv, parţial legat de primul. În primele 30 de zile, Guvernul nu a făcut ceea ce trebuia să facă, adică să combată în mod eficient pandemia şi să salveze economia utilizând instrumentele puse la dispoziţie de starea de urgenţă. Şi a făcut ceea ce nu trebuia să facă. A restrâns nemotivat drepturi şi libertăţi. De altfel, acestea au fost în linii mari şi principalele obiecţii formulate de ALDE şi Pro România, ai căror lideri şi-au revenit brusc, deşi cu întârziere, din starea de buimăceală în care s-au aflat în tot acest an.
Prin urmare, PSD era îndreptăţit să respingă în Parlament decretul, să explice de ce o face şi să propună soluţii adecvate pentru ca lucrurile să meargă mai departe şi fără o stare de urgenţă prost administrată. Marcel Ciolacu, sub aspect mediatic, dispunea în acest sens de un argument infailibil, şi anume refuzul preşedintelui Klaus Iohannis de a se consulta cu Opoziţia pe tot parcursul stării de urgenţă, care a durat deja 30 de zile, şi refuzul lui Orban de a răspunde solicitării Opoziţiei şi de a participa la o videoconferinţă împreună cu liderii acesteia. În concluzie, Marcel Ciolacu a avut în esenţă comportamentul unui yes-man, atât în raport cu Ludovic Orban, cât mai ales în raport cu preşedintele Klaus Iohannis. Şi atunci de unde până unde acest atac neaşteptat extrem de dur al lui Klaus Iohannis, prin care acesta acuză PSD de tot ceea ce poate fi mai rău, tratând acest partid ca pe o formaţiune fără legitimitate, ca de altfel şi pe parlamentarii aleşi în urma unui scrutin electoral cât se poate de legitim? Ce s-a putut întâmpla pe ultima sută de metri, astfel încât Klaus Iohannis să-şi iasă din ţâţâni? Aparent ne-am putea imagina că preşedintele a fost deranjat de iniţiativa lui Şerban Nicolae, care a reuşit să coalizeze Opoziţia din Parlament şi, aprobând decretul preşedintelui, aşa cum a fost el scris, cu toate inepţiile din text, să-i agaţe la butonieră şi o hotărâre a Parlamentului. Care nu face nimic altceva decât să reafirme o prevedere constituţională, şi anume că drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor nu pot fi diminuate decât printr-o lege. Adică nu prin ordonanţe militare şi nici prin decrete prezidenţiale. Ce înţelegem din asta?
Înţelegem că, pentru a diminua drepturi şi libertăţi pe perioada stării de urgenţă, Guvernul, pentru a proceda cu maximă celeritate, emite ordonanţe de urgenţă care, tot printr-o procedură de urgenţă, ar urma să fie analizate şi aprobate de Parlament. Sau, acolo unde este cazul, modificate ori respinse. Îl castrează această hotărâre a Parlamentului pe preşedinte? Atentează această hotărâre la vreuna dintre prerogativele constituţionale ale acestuia? Evident, nu. În schimb, lasă mai greu loc unuri abuzuri. Prin urmare, izbucnirea de furie vehementă a lui Klaus Iohannis din Joia Mare nu poate fi motivată decât într-o cu totul altă cheie. Care ar putea fi aceasta? Din întreaga atitudine, din întregul comportament şi din toate declaraţiile lui Marcel Ciolacu, nu trebuie să fii cititor în stele pentru a observa că acesta, sacrificând propriul partid, acţionează într-o bună înţelegere cu Klaus Iohannis, probabil în baza unor consultări netransparente. Dar, procedând altfel, uneori chiar ostentativ, Marcel Ciolacu îşi reduce şansele de a fi confirmat, în ciuda exhibiţiilor organizatorice pe care le face, în poziţia de preşedinte al partidului. El dă apă la moară opoziţiei din ce în ce mai viguroase din interiorul PSD. Atacând PSD în forţă, Klaus Iohannis obţine ca efect legitimarea lui Marcel Ciolacu. Iar efectul secundar este blocarea realizării unui front comun al Opoziţiei, front care nu se poate reconstrui în jurul PSD decât în condiţiile în care autoritatea lui Ciolacu este diminuată. Or preşedintele a acţionat tocmai în sensul întăririi autorităţii lui Ciolacu. Aşa că domnii Tăriceanu şi Ponta mai au de aşteptat.
Ieşirea la rampă aparent violentă a lui Klaus Iohannis nu este, în acest context, decât o operaţiune politică executată ca la carte, după manual. Iar ziua a fost anume aleasă. Ceea ce Iohannis avea de spus a spus şi rămâne în conştiinţa colectivă. Apropierea Sărbătorilor Pascale i-a împiedicat pe adversarii lui politici să riposteze viguros şi deîndată. Agenda publică a fost acaparată de Sfintele Sărbători de Paşti, de pandemie şi de criza economică. Ea s-a focalizat mai puţin sau deloc asupra pericolului major care este criza politică. Practic, Klaus Iohannis a ales un moment în care terenul de joc era gol, iar arbitrii erau plecaţi la toaletă. Şi a acţionat fulgerător, revigorându-l pe mortul de serviciu, pe Marcel Ciolacu, făcându-i acestuia respiraţie gură la gură!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It