Editorial AMOS NEWS - Iohannis e una, Ardealul e alta!

Uluitor cum a ştiut Klaus Iohannis să se lipească de tema Ardealului şi cum a făcut-o fix în plin scandal legat de românii reduşi la sclavie şi trimişi în Germania la sparanghel sau la tranşat carnea în abatoare! Şi tot la scurt timp după ce a dezinformat în mod grav opinia publică, lansând din poziţia de preşedinte un fake-news, cum că în Franţa s-ar fi efectuat un experiment pe elevi şi, prin încă o coincidenţă, atunci când un institut consacrat de cercetare de piaţă semnalează că PNL pierde câte patru puncte lunar. Iată contextul în care Iohannis a detonat bomba Ardeal.

Minciuna are picioare scurte. Ele sunt cu atât mai scurte cu cât minciuna este mai mare. Sau, dacă vreţi, îi putem spune diversiune. Diversiunea Ardeal pleacă de la câteva informaţii reale şi, deci, veridice. Este adevărat că, de ani de zile, ori de câte ori se apropie alegerile, UDMR scoate de la naftalină şi reşapează în grabă acest proiect al autonomiei. Simpla lui vânturare prin Parlament şi propagare în rândul opiniei publice este de natură, fapt dovedit, să refacă în rândul maghiarimii coeziunea din ce în ce mai şubredă în jurul acestei formaţiuni politice, care a negociat mult prea mult şi cu toate partidele, pentru a nu-şi fi redus semnificativ credibilitatea. Şi acest an este un an electoral iar ungurii au pregătit faimosul proiect de lege. Diferenţa faţă de ceea ce s-a întâmplat anterior e că Parlamentul României s-a făcut mai mult decât oricând că munceşte. Şi, de fapt, parlamentarii şi-au luat o lungă vacanţă pe motiv de coronavirus. Am atras atenţia - şi nu o dată - că este o minciună gogonată faptul că senatorii şi deputaţii au transpirat lucrând în faţa computerelor de acasă. S-a văzut cât au transpirat şi în cazul acestei legi. Ceea ce este straniu este că ieşirea furtunoasă, disproporţionată şi, până la urmă, inoportună a lui Klaus Iohannis s-a făcut peste capul PNL. De ce? Răspunsul este simplu: PNL a ştiut, ca şi orice alt partid, că UDMR a introdus în circuitul parlamentar o nouă formă a acestui proiect de lege al autonomiei. Şi nu a mişcat un deget şi nu a tras nici cel mai mic semnal de alarmă! Nici chiar atunci când proiectul a fost dezbătut în Comisia de administraţie publică a Camerei Deputaţilor, nici când i se apropia sorocul de adoptare tacită. Liderii PNL, extrem de vocali, au omis acest subiect din toate intervenţiile pe care le-au avut pe canalele de ştiri ale televiziunilor.

Cum să fie credibil, în condiţiile descrise mai jos, Klaus Iohannis, care se inflamează abia înainte cu câteva ore ca legea să fie trântită în Senat, aşa cum era cât se poate de clar pentru toată lumea? Ce a vrut să demonstreze? Că, prin autoritatea sa, reuşeşte să-i determine pe absolut toţi senatorii să voteze împotriva proiectului de lege? Că ar fi întors el istoria parlamentară cu lopata? Şi cum se face că, brusc, vectorii de imagine ai PNL au scos capul din nisip şi au început să acuze la unison PSD-ul? Pentru o lege care nu era a PSD? Şi pe care PSD nici nu a încurajat-o şi nici nu a tolerat-o într-o măsură mai mare decât au făcut-o liberalii? Adevărul gol-goluţ este că preşedintele Klaus Iohannis a luat în braţe Ardealul împins de disperare. Trebuia să acopere un scandal uriaş pe care l-a generat. Nu mă refer aici decât în subsidiar la acel fake-news legat de politica Franţei în domeniul educaţiei. Să ne amintim, totuşi, că preşedintele României, într-un discurs oficial citit de pe prompter la Palatul Cotroceni - asta înseamnă că a fost scris şi cântărit în prealabil - ne-a informat că statul francez a organizat un experiment (chiar aşa s-a exprimat) lăsând o şcoală să funcţioneze în timpul epidemiei de coronavirus pentru ca Ministerul Educaţiei să vadă ce se întâmplă. Copiii s-au îmbolnăvit, iar experimentul ar fi ieşit prost. În aceeaşi zi, Ministerul Educaţiei din Franţa a dezminţit respectiva informaţie, arătând că este mincinoasă, iar Klaus Iohannis, luat la întrebări de jurnalişti, a dat-o în bâlbâială. Probabil că a încercat să dreagă busuiocul faţă de Republica Franceză purtând ulterior o convorbire telefonică cu preşedintele Macron. Dar acesta este un fleac de scandal, pe lângă cel generat de ceea ce se întâmplă cu forţa de muncă exportată de statul român. Klaus Iohannis şi apoi premierul Ludovic Orban, urmaţi de o întreagă ceată de vectori de opinie, susţin că românii au dreptul să muncească unde vor, iar Uniunea Europeană le garantează acest drept, aranjamentele de muncă fiind o treabă privată. Care nu necesită, nici într-un sens, nici în altul, intervenţia statelor. Ca orice fals grosolan, şi acesta este construit pe câteva baze aparent reale. Este adevărat că în România, acestor oameni, deveniţi sclavi pe terenurile agricole europene, nu li s-au garantat până în prezent venituri financiare rezonabile, şi asta în ciuda faptului că, pe tot parcursul ultimilor doi ani şi jumătate, România s-a aflat în criză de forţă de muncă. Numai că agricultura românească este finanţată cu sume de câteva ori mai mici decât agricultura Germaniei, Franţei şi a altor state europene din zona euro. Iar statul român, la rândul său, nu i-a finanţat corespunzător pe fermieri, sub pretextul unor interdicţii UE. Nu o spune Iohannis, pentru că nu are cum, dar este limpede că până la dezlănţuirea pandemiei şi crizei economice, această politică promovată de Bruxelles şi susţinută de Guvernele României a fost deliberată. A reprezentat o complicitate care nu putea să aibă altă finalitate decât concurenţa neloială. Puternic finanţate, produsele agricole din Uniunea Europeană deveneau inevitabil mult mai ieftine decât cele româneşti, astfel încât puteau acapara piaţa internă, sufocându-i pur şi simplu pe fermierii locali.

Pandemia a schimbat în mod fundamental datele problemei şi ar fi putut schimba din temeli şi situaţia fermierilor români, şi pe cea a sutelor de mii de sclavi care muncesc ca zilieri pe plantaţiile sau în abatoarele europene. S-a creat posibilitatea ca statul român să finanţeze masiv toate fermele locale, să creeze premisele pentru ca fermierii să poată plăti forţa de muncă, în condiţii echivalente cu plăţile făcute în alte state. Iar oamenii nu ar mai fi plecat şi banii câştigaţi de aceştia ar fi fost impozitaţi aici şi cheltuiţi integral aici. Românii ar fi putut să mănânce mai sănătos produse autohtone proaspete şi de bună calitate şi toată lumea ar fi fost mulţumită, mai puţin partenerii europeni şi slugile lor de la Bucureşti. Dar Guvernul Orban nu a mişcat un deget în acest sens, şi cu atât mai puţin preşedintele. Dimpotrivă, au fost încheiate acorduri cu statele partenere, pe care Ludovic Orban le-a numit diplomatice, în vederea asigurării cu forţă de muncă românească a necesarului altor state din Uniunea Europeană, Germania fiind principalul beneficiar, o treabă dificilă şi extrem de riscantă în plină pandemie şi în regim de urgenţă, când este interzis transportul unor oameni înghesuiţi în autocare sau în microbuze, în puterea nopţii, pe sute de kilometri, unii dintre ei fiind plecaţi din zone aflate în carantină. Persoane lipsite de documente, pentru că majoritatea contractelor de muncă s-au semnat abia la scara avionului. Deci majoritatea celor care au tranzitat şi tranzitează în continuare România pentru a ajunge în aeroporturi, mai nou şi la punctele de frontieră terestre, nu au documente justificative legale. Era de datoria Poliţiei să-i oprească şi să-i amendeze, pe ei şi pe organizatori. Dar nu s-a întâmplat aşa, au trecut şi trec toţi fără excepţie prin încălcarea ordonanţelor militare. Cum este posibil? Prin ordin venit de sus, prin implicarea până peste cap a autorităţii statului! Această nebunie a exodului zilierilor este generatoare nu numai de ilegalităţi şi de complicităţi la ilegalităţi, nu numai de venituri uriaşe pentru organizatori, transformaţi practic în traficanţi de fiinţe umane, ci şi de coronavirus. În lagărele de muncă din străinătate - iar pentru moment curg informaţii în acest sens dinspre Germania - românii cad victime nu numai unei exploatări nemiloase, ci şi pandemiei. Este confirmat de acum că o bună parte dintre sutele de muncitori ale unui abator din Germania s-au contaminat cu coronavirus. Probabil în supermarket-urile din România au sosit deja frumos ambalate produsele de acolo, iar autorităţile germane nu au luat niciun fel de măsuri. Se mai ştie că pentru a merge cu sclavia până la capăt - sau cum vreţi s-o denumiţi, poate trafic de fiinţe umane - pretutindeni biletele de transport sunt numai dus, nicidecum dus-întors. Iar românii care fug sau sunt alungaţi de pe plantaţii, contaminaţi sau nu cu coronavirus, rătăcesc prin statele Uniunii Europene, încercând fără nici cea mai mică şansă să găsească o cale de a se întoace acasă. De această dată, statul român nu le întinde nicio mână, nici vorbă să le creeze un pod aerian sau terestru, cu doar câteva excepţii făcute de ochii lumii. Unii dintre aceştia, când se vor întoarce, se vor întoarce cu coronavirus. Tratamentul pentru un om bolnav de coronavirus, în funcţie de gravitatea infecţiei, costă în România între 2.000 şi 8.000 de euro. Statul român va fi bun de plată!

Am schiţat mai sus doar în linii mari uriaşul scandal în epicentrul căruia se află preşedintele Klaus Iohannis. De restul detaliilor se va ocupa cu certitudine o bună parte a presei, până când va fi închisă sub pretextul stării de necesitate. Aceasta este bomba care nu are cum să nu explodeze în capul Guvernului şi a preşedintelui Klaus Iohannis, bomba pe care locatarul de la Cotroceni a încercat să o dosească, generând, într-un mod în bună măsură artificial, un scandal cu profunde reverberaţii în conştiinţa publică, cel al autonomiei Ţinutului Secuiesc. Care oricum nu s-ar fi produs. Şi mulţi dintre noi am alergat după fentă, dar nu pentru mult timp. În câteva zile, cine nu s-a trezit, se va trezi. Şi, din nou, Klaus Iohannis se va confrunta cu tema vânzării de sclavi.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It