Editorial - Cum să aluneci zgomotos pe coaja de banană a parvenitismului intelectual
Uneori îi invidiez pe cei care n-au îndoieli, pe cei de neclintit în convingerile lor - fie ele şi eronate, capabili în orice moment al vieţii să-l înfrunte până şi pe tatăl ştiinţei în numele autosuficienţei. Ei sunt cei care ştiu totul, sfidează logica şi ignoră sistematic până şi cele mai palpabile dovezi care le demască rătăcirea. Mi-aş dori să mă raportez cu la fel de multă încredere în sine şi determinare în multe aspecte ale vieţii... Lumea în care trăim musteşte de atotcunoscători temeinic pregătiţi la "şcoala vieţi", "savanţi" rafinaţi cu "studii superioare" globale urmate în regim homeschooling în cadrul ilustrului colegiu World Wide Web, la clasele Google, Wikipedia, Facebook etc.. Sub umbrela democraţiei absolute din mediul virtual, cu toţii avem şanse egale să ne afirmăm, să fim CINEVA şi să nu mai percepem prostia ca pe o ruşine, ci ca pe o virtute, ca pe o expresie a unei personalităţi unice şi asumate curajos. În felul acesta, totul se îndreaptă cu paşi repezi spre o sterilitate monstruoasă în plan cultural-educaţional-intelectual, iar plaga se întinde şi la nivel politic şi social. Numai că, în această mare sterilă în care, vrem-nu vrem, facem pluta cu toţii, ne trec prin dreptul nasului tot soiul de dejecţii...
Un exemplu mai grăitor de sterilitate intelectuală decât cel oferit zilele trecute de o oarecare antivaccinistă, cunoscută pe reţelele media ca adeptă a controversatului curent gastronomic raw-vegan, nici că am fi putut găsi... Să te iei la trântă pe subiecte lingvistice cu un cărturar de calibrul lui Cărtărescu şi să-l tăvăleşti într-un public shaming pe reţelele de socializare - tu neavând niciun fel de autoritate profesională - e semn de boală ruşinoasă! Această flatulenţă nu putea să nu lase în urmă dâre groase de parvenitism intelectual, care au fost "mirosite" de la o poştă, atât de cel care era ţinta directă a atacului iniţiat de doamna mai sus descrisă, cât şi de numeroşi observatori din online. Povestea o ştim cu toţii. În urmă cu câteva zile, scriitorul Mircea Cărtărescu a fost "tras de urechi" în văzul lumii virtuale pentru o presupusă greşeală gramaticală ivită într-un mesaj aniversar postat pe pagina sa de socializare. Concret, nodul din papură (sau din ştevie, doamna fiind mâncătoare doar de crudităţi) îl reprezenta cuvântul "dragă" şi forma sa corectă la genitiv-dativ, despre care acuzatoarea susţinea că ar fi "dragei" şi nu "dragii" cum scrisese acesta. Fireşte, doamna veşnic plină de certitudini, care, paradoxal, este fiica unui extraordinar profesor de lingvistică şi cunoscător al istoriei limbii române, pasionat de etimologie, de dialectologie şi de fonetica limbii engleze, a gafat monumental, fiindcă forma ei se referă la o navă special amenajată cu care se draghează, neavând în niciun context semantic sensul dorit de autorul mesajului... Şi nu este pentru prima dată când derapează atât de grav, ea fiind celebră pentru multe alte conflicte purtate fără nicio competenţă cu oameni cu adevărat culţi şi pregătiţi în domeniul lor - medici reputaţi, de pildă - în urma cărora s-a făcut de...
Pe Mircea Cărtărescu l-am avut profesor vreme de doi ani şi pot spune că este un om de o eleganţă fină, incapabil de vreo reacţie necavalerească, dovadă că răspunsul său a fost de o civilitate exemplară, însă nemeritată - dacă analizăm cum s-a justificat apoi doamna, care s-a dat atât de surexcitată de fotografia cu certificatul de vaccinat postată de scriitor încât a fost "orbită", i s-au ars sinapsele şi au părăsit-o instrumentele de gândire... După nişte anemice scuze aduse tot public, la scurt timp, delirul doamnei a înregistrat o recrudescenţă născută, cel mai probabil, din refuzul acesteia de a avea vreodată ceva în comun cu bunul-simţ şi de a-şi vedea lungul nasului. Se pare că aceste calităţi nu se pot căpăta nici prin diete extremiste, nici prin frecat în frunte cu ulei de levănţică, nici cu îmbăieri în apă descântată sub raze de lună plină... Ce vreau să reliefez este că nu trebuie să rămânem cu impresia că acesta este un caz izolat de "pseudodoctism". Nici vorbă de aşa ceva! Numai că aşa-zisa celebritate a respectivei doamne şi interferenţa cu un nume precum Cărtărescu au conferit o mai mare rezonanţă episodului. Ea nu este altceva decât un construct social generat de acest trend al lumii moderne de a încuraja pe oricine să vorbească despre orice, chiar dacă nu are pregătirea necesară. Aşa s-a născut generaţia de "experţi" în toate domeniile, pricepuţi la orice, fără să fi urmat măcar vreo şcoală profesională, de care ne lovim zi de zi în mediul online, la TV şi oriunde ne-am duce...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
