Crinul veştejit

Klaus Johannis, „un produs german made în România”, cum inspirat l-a numit talentatul nostru colaborator Cucu Ureche, a măturat cu Antonescu în Delegaţia Permanentă. El a obţinut dublul voturilor lui Crin, devenind foarte posibilul contracandidat al lui Ponta în cursa pentru Cotroceni. În felul acesta, ia sfârşit cariera politică a lui Crin Antonescu, al cărei vârf s-a înregistrat în 2012, în luna de suspendare a lui Băsescu, când i-a ţinut locul. I-a permis acest lucru poziţia a doua în stat pe care a obţinut-o după alegerile parlamentare când USL-ul a ras totul. Arhitect al acestei creaţii oarecum împotriva naturii, Antonescu şi-a adus colegii în situaţia de a ocupa un număr nesperat de locuri în consiliile locale şi judeţene şi controlul a aproape jumătate din judeţele patriei. Aducerea liberalilor la guvernare s-a dovedit însă o pălărie prea mare pentru ei şi rând pe rând miniştrii de la Cultură, Transporturi, Economie şi Interne şi-au părăsit posturile după scandaluri de pomină ori ca să intre direct în puşcărie. A fost un prim semnal că poziţia lui Antonescu începe să se clatine, iar senzaţia publică a fost că s-a înconjurat de fripturişti şi incapabili, ignorând oamenii valoroşi din partid. S-au adăugat pe rând şi alte scandaluri, mai mici sau mai mari, care au măcinat încet, dar sigur, încrederea dintre cei doi copreşedinţi ai Uniunii, încât destrămarea ei a devenit doar o chestiune de timp. Divorţul PSD-PNL a părut iniţiativa lui Crin, deşi ca în orice mariaj care ajunge în impas, responsabilitatea nu e doar a unuia. Decizia ieşirii din Uniune a nemulţumit clar marea masă de activişti liberali, nevoiţi să-şi cedeze funcţiile din administraţia locală şi centrală, care l-au găsit pe preşedinte vinovat de necazurile lor. A fost pus la zid, mai degrabă s-a pus singur, după alegerile europarlamentare, silit să-şi dea demisia: pierduse clar încrederea partidului. Johannis a intuit momentul favorabil lui şi a punctat decisiv, preluând şefia liberală. La acest congres s-a evidenţiat ultima tentativă de revenire a lui Crin: dacă sasul supunea la vot candidatura la prezidenţiale, foarte probabil că Antonescu ar fi primit nominalizarea. Parând abil atacul fostului preşedinte, Johannis l-a trimis pe profesorul de istorie direct în manualul cu acelaşi nume. Ce a urmat e doar o palidă replică a unui lider despre care sunt mari îndoieli că a fost vreodată un caracter puternic şi cu o viziune clară asupra destinului său politic. Azi, e doar un crin veştejit...

 

 

Pin It