Editorial LA ŢINTĂ - Bădica Traian o ceartă pe frau Merkel!

Greu de crezut aşa ceva pentru cineva care n-a urmărit ultima apariţie a fostului preşedinte al României la TVR, dar chiar i-a certat pe mai-marii lumii, care nu fac ceea ce şi-ar dori dumnealui. Mai întâi a fost deranjat de îngăduinţa grijulie cu care-l tratează pe Vladimir Putin. Cică ar fi trebuit să-l ia de urechi şi să-i dea şi un şut prin partea cu care stă pe tronul ţarilor de la Kremlin, pentru ceea ce-a făcut cu  Ucraina, pe care a jefuit-o de Peninsula Crimeea şi, mai nou, cu modul în care acţionează în Siria, stricând planurile Washingtonului. Ascultându-l, unii mai fraieri ar fi putut concluziona ca Volodia a avut mare noroc că nu mai e mare şef Băsescu la Cotroceni, că altfel vedea el ce culoare are fericirea! Deşi a spus că nu vrea să-i dea lecţii urmaşului Klaus în privinţa relaţiilor cu mahării de la UE, a zis-o sec, ca la birt, că n-ar trebui să se lase şantajat în privinţa acceptării cotelor la refugiaţii veniţi din lumea islamică, pe care încearcă să i-o bage pe gât, ameninţând că altfel ne-ar închide robinetul fondurilor. "Dacă mai eram eu la Cotroceni, nu şi-ar fi permis să-mi zică aşa ceva!" E tare bădica Traian, nu credeţi? Şi nu e totul: "Nu vreau să-mi stric relaţia bună pe care o am cu d-na Merkel, dar cred că dacă n-ar fi fost pe lista scurtă a Premiului Nobel pentru pace de anul ăsta, n-ar fi fost atât de generoasă cu primirea refugiaţilor. Europa are peste 23 milioane şomeri, pe care ar trebui să-i recalifice, nu să ia străini de continentul nostru şi să se îngrijească de ei!"

Nea Traian, cel care-i arunca peste umăr contracandidatului la preşedinţie din 2004, Ady Năstase replica aceea celebră "Ce nenorocire pentru ţara asta că trebuie să aleagă între doi foşti comunişti", nu s-a dezbărat de năravurile căpătate în copilărie sau prin porturile pe unde-a acostat în tinereţe. Mai exact, pare să confunde surla (de lemne sau de ce preferaţi dvs.) cu prefectura şi se trage de brăcinari cu mai-marii lumii de parcă ar fi chefuit cu o seară înainte "la noi, la Brăila, la tanti Elvira". 

Mi-e greu să fiu de acord cu unii pe care i-am auzit spunând că Băse ar fi fost lovit de amoc în călătoriile făcute în secolul şi mileniul trecut prin Extremul Orient şi că, având reflexele întârziate, efectul s-ar fi manifestat abia acum. Şi chiar dac-ar fi aşa, tot e bine că nu l-a apucat după ce pleca "unde nu este durere, nici întristare, nici suspin", apărând ca un moroi ca să-l bântuie pe Ponta, Zgonea, pe procurorul general Niţu şi pe toţi cei ce l-au nemulţumit în ultimul timp. Eu îl înţeleg, până la un punct: timp de un deceniu a fost autocratul ţării ăsteia, iar acum nu poate pricepe cum îşi permit unii sau alţii să-l tragă la răspundere, redeschizându-i dosarele vechi şi punându-l să dea cu subsemnatul, ca orice neam prost de pe uliţă. De-asta a revenit şi în politică, din disperare, pentru a-şi asigura o minimă protecţie. A intrat bietul de el ca o pastilă de Viagra într-un partid tratat de cei mai mulţi analişti politici drept organ mort, convins că va face din el un mamut mai tare ca acela cu care se laudă cel supranumit "interesul naţional-personal". Pentru mine e clar: Traian Băsescu îşi caută drumul viitorului şi nu prea mai are timp să aştepte oferte barosane - care s-ar putea să nu vină - aşa că ia ceea ce-i e la îndemână. Iar în ceea ce priveşte veleităţile de lider mondial, justificate numai de declaraţia de intenţie din 2004, de a institui axa Washington-Londra-Bucureşti, epitaful ar fi expresia "vise, taică..." Dovadă ar fi faptul că bucureştenii pe care-i cunosc eu şi cu care am discutat despre posibilitatea ca Traian Băsescu să candideze la un nou mandat de primar general, m-au făcut să mă ruşinez de expresiile cu care l-au gratulat. Îndrăznesc să spun că nici la Curtea de Argeş n-ar avea mai mult succes. Şi asta nu neapărat pentru că noi avem deja un Mondial, nu cine ştie ce lider, într-adevăr, dar nici având tupeul de a-l critica deschis pe Ninel Diaconu sau pe Cristy Mitrofan, aşa că ne mulţumim cu ce avem. Nu ne face trebuinţă un tip care a ocolit Mănăstirea Argeşului atunci când s-a instituit Arhiepiscopia, pentru că, zic băşcălioşii noştri, s-ar fi temut să nu fie exorcizat... Deci, bădica Traian ar face bine să stea acolo unde e şi să nu vină pe la noi nici în colind şi să se certe cu cine vrea dumnealui, dar numai în nume personal, nu angajând ţara!