Editorial LA ŢINTĂ - "Aş candida, dar dacă se supără primarul?..."

Asta este atitudinea pe care am descoperit-o în această perioadă de precampanie electorală pentru alegerile locale din 5 iunie. Chiar şi partidele despre care s-ar presupune că ar fi obligate să-şi respecte pedigriul politic dau cinstea pe ruşine. După ce că n-au mişcat un deget luni de zile pentru a potoli lupta internă de orgolii, au ajuns să se mulţumească până la urmă cu ce-a rămas. Pentru că lumea trebuie să ştie că lupta la formaţiunile politice cu istorie în spate se cam duce pentru nominalizarea ca candidat. Şi credeţi-mă, n-am vrut să evit cacofonia, pentru că ea descrie cel mai bine starea de fapt. "Ăsta e omul, cu el ieşim la bătaie!" - îmi spunea recent un vechi amic, arătându-şi candidatul cu deştiul, fără să realizeze că sugera oarecum nişte mânării făcute de gaşca care-l înconjura. "De ce te strâmbi, nu crezi că ne-am orientat bine?" Când i-am spus că s-au orientat perfect pentru a nu câştiga, l-am pierdut de amic. Atâta pagubă, mi-am zis eu, stăpânindu-mi sarcasmele, că nu te poţi pune cu nebuniile din politica noastră, care-şi pune pe post de frunză biblică decalogul obţinut prin copy paste şi apoi se şterge la fund cu el. De înţeles totul până la un punct, mai ales dacă admitem că pe strategii ăia de rahat nu-i ducea mintea prea departe şi este un imens câştig atunci când nu confundă gurile cu găurile. Şi nu vorbesc despre cele din asfalt sau de pe drumurile comunale din pământ. 

Vă mărturisesc că mai multe tâmpenii decât în anii în care sunt alegeri n-am cum auzi. Recent stăteam de vorbă cu un tip care mi-a mărturisit că s-ar simţi îndemnat să candideze la postul de primar. Motivaţia lui stătea în picioare, căci ţinea de faptul că ăla care prinsese rădăcini în scaunul de edil-şef al comunei nu-şi depăşise statutul de asistent la ruinarea averii comunităţii. Dar nu uitase vreodată să-şi încaseze drepturile băneşti legale. Căci despre celelalte, nu se poate vorbi cât timp nu există condamnare, chiar dacă gurile rele îl spurcă atunci când pomenesc despre nişte toalete şcolare de miliarde sau despre alte chestii din categoria celor care-l poate face scriitor de cărţi ştiinţifice şi pe ultimul analfabet cu conturile burduşite. Şi-mi spunea tipul că, la o adică, el s-ar băga pe fir la primărie, dar n-ar fi vrut să-l supere pe titularul postului, cu care era vechi amic de pahar. Pe de altă parte, se ambiţionase din două motive: primul pentru că ăla nu promitea ceva oamenilor în campania electorală, mulţumindu-se să-i cinstească la cârciumă şi, al doilea, pentru că-şi manevrase să nu aibă cine ştie ce adversari de la celelalte partide. Şi era convins că s-ar descurca şi el perfect cu tactica asta de a nu promite, care i-ar fi dat posibilitatea să se laude cu orice petic de asfalt sau colţ de uliţă pietruită. Chestionat dacă ştia cineva de intenţia de a candida, a răspuns nonşalant că n-avea rost să se grăbească. "Mai bine să mă regrete lumea decât să mă-njure!" - şi-a explicat respectivul filozofia politică. L-am asigurat că era o atitudine cuminte, dar prin minte îmi bântuia formularea "Regrete eterne", ca un epitaf pe o carieră politică moartă din faşă. Şi mi-am adus aminte de procedura unui primar, care-i propunea liderului unui partid nou înfiinţat locul patru pe lista lui de consilieri, ca s-o lase mai moale cu promovarea celui ce voia să-i ia locul. Vă las dvs. plăcerea de a descoperi dacă propunerea a fost sau nu acceptată. Şi nu fac pe deşteptul cu cine ştie ce teste de inteligenţă pentru blonde, pentru că aici este vorba despre cu totul altă mâncare de peşte, care nici măcar nu este pescuit prin gropile din drum.

De-aia zic eu, prin urmare, vorbă mare: fraţilor, uita-ţi-vă cine cu cine se ţine de gât în perioada asta, iar dacă v-a scăpat ritualul celor patruzeci şi patru de pahare, încercaţi să înţelegeţi cu o clipă mai devreme cine vrea să vă ducă de nas şi la alegerile astea!

Pin It