Editorial LA ŢINTĂ - "Hai să nu mâncăm... ce nu trebuie!"

Asta era una dintre replicile favorite ale actualului primar al urbei, Nicolae Diaconu, în perioada primului său mandat de ales local. Care a început după scrutinul din anul 2000 când, sub comanda sa, ApR-ul care era supranumit "partidul coloneilor" - "Prietenii ştiu de ce!" - a fost marea surpriză, căci a obţinut tot atâtea locuri în legislativul din Curtea de Argeş ca şi PNŢCD-ul, partidul primarului ales cu patru ani înainte, prof. Gheorghe Nicuţ. Alături de Ninel Diaconu îşi câştigau mandatele Costică Panţurescu, Ion Şerban, regretatul prof. Jan Chiţulescu, Ion Tudoroiu şi medicul Viorel State. "Din binecuvântate pricini", PS Calinic - la vremea aceea Episcop al Argeşului şi Muscelului - şi-a dat la spate amărăciunea înfrângerii candidatului său şi al PDSR-ului (viitorul PSD), părintele Nicolae Mărgăritescu şi a mijlocit negocierile ca feciorul de preot, Nicolae Diaconu, să fie ales viceprimar. Felicitările, masa şi dansul de după fericita împlinire s-au desfăşurat undeva, în munte, unde s-a ajuns cu vaporaşul. Ce vremuri, dom'le, ce vremuri...

Dacă e s-o spunem pe bune, Nicolae Diaconu nu s-a remarcat prea mult ca viceprimar, în afara replicii aceea, aruncate peste umăr chiar şi colegilor. Venea omul la serviciu pe la ora 10 spre 12.00 şi după 12.05, se făcea nevăzut. Nu-i mai puţin adevărat nici faptul că şeful, Nicuţ, nu-i delegase cine ştie ce sarcini de serviciu. Atitudinea sa nu poate fi caracterizată drept fair-play faţă de adversarul de la concursurile ad-hoc de karaoke, în care se înfruntau, când şi când, pe-aceeaşi scenă de local, pe muzica lui "Păsărică" ci, mai degrabă, de calcul politic. "Papa George", intuindu-i potenţialul de creştere, lucra subtil la minimalizare şi, de câte ori venea cineva cu influenţă din oraş, nu uita să-i spună că pe umerii săi apasă toate grijile comunităţii, pentru că viceprimar avea numai cu numele. Coroborat cu faima de haiduc a lui Ninel, e uşor de bănuit ce începea să gândească lumea. "Mi-aş dori şi eu să fiu viceprimarul lui şi să am aşa program de lucru măcar un mandat...", concluziona cel ce-şi câştiga astfel supranumele de "only one". Generos, la conferinţele de presă îl lăsa pe Nicolae Diaconu să dea raportul privitor la cutiile cu lapte praf împărţite mămicilor bebeluşilor. Numai că viceprimarul şi-a văzut destul de bine interesele, cu o consecvenţă nebănuită de mulţi. Când s-a spart ApR-ul, a plecat cu Panţurescu, Şerban şi Tudoroiu mai întâi la PUR, prin vara lui 2002, după care a aterizat la PSD, dar fără Şerban, care-şi găsise locul la PRM şi aspira la titlul de "micul Vadim". Şi tocmai lui îi adresa Ninel Diaconu cel mai des replica din titlu. 

Tactica lui Nicuţ a ţinut în 2004, când a câştigat al treilea mandat în competiţie directă cu fostul său vice. Acela avea să fie şi ultimul, pentru că învinsul îşi făcuse destui prieteni printre apropiaţii primarului devenit între timp liberal, care l-au trădat între cele două tururi ale alegerilor din 2008. Gheorghe Nicuţ n-a avut noroc să-i fie viceprimar lui Nicolae Diaconu, pentru că acesta l-a preferat pe Costinel Vasilescu în defavoarea vechiului tovarăş de drum, Costică Panţurescu. Acum patru ani, ca lider al USL, Diaconu n-a avut probleme în a-l umili pe viceprimarul Vasilescu, trecut la AAM, la cântecul de sirenă al senatorului PDL de atunci, Mircea Andrei. 

Peste două luni de zile, istoria se va repeta: Ninel Diaconu va avea de luptat pentru fotoliul de primar cu viceprimarul din acest mandat, Cristian Mitrofan, care s-a întors la PNL. Nu voi face profeţii despre rezultat, pentru că sunt destui pe piaţă care "halesc" ce nu trebuie. Asta ca să ne exprimăm elegant, chiar dacă nu academic sau inginereşte, ca dom' primar, care formula mai buruienos finalul la începutul carierei politice. Totuşi, abia aştept seara de 5 iunie când voi afla dacă funcţionează blestemul lui Nicuţ, ca primarul în funcţie să fie trimis acasă de viceprimarul lui.

În perioada asta ciudată de precampanie descoperim că primăria este curtată ca "frumoasa din oraşul adormit" de tot soiul de tipi care se cred macho. Iar printre cei cărora li s-au sculat poftele de seducere ori chiar de viol, s-a găsit şi un călugăr care s-a zbătut zadarnic şi acum patru ani să-şi facă loc printre candidaţii la jilţul de voievod al urbei cu titulatură regală obţinută între timp. Părintele Caliopie - căci despre el este vorba - era gata să se suspende din rangul preoţesc recent căpătat şi să se pună în slujba pământenilor. În acest scop, pentru că are rang de şef la Arhiepiscopie, i-a pus pe cei din subordine să-i facă rost de semnăturile necesare pentru depunerea candidaturii. Parcă intrat în căldurile "săptămânii brânzei" electorale, a început să dea interviuri prin ziarele celor care au avut timp de pierdut ca să-l asculte, înainte de a fi intrat în posesia listelor de susţinere a candidaturii. Nu putem afirma fără greş că analiza făcută de ziarul nostru l-a determinat să-şi retragă pretenţiile la un coltuc din puterea pământească, că a fost vorba despre ceva urecheală din partea superiorilor ori de altceva. Cert este faptul că săptămâna trecută, cuvioşia sa şi-a făcut tagma de râs, minţind cu neruşinare că nici prin minte nu i-ar fi trecut să candideze. Cică, ar fi aruncat "o pastilă" unui ziarist fraier, care a înghiţit-o pe nemestecate. Părinte, hai să mâncăm anafură şi nu necurăţeniile pomenite cândva de dom' primar! Asta dacă te mai poţi împărtăşi după sperjurul comis care - în mintea mea de creştin ce nu este bigot - este un păcat. Simplu, chiar fără să nu mai luăm în calcul faptul că nu face cinste sutanei atitudinea de a glumi cu candidatura, pe temei de "întărâtă-i drace pe pofticioşi!" Dacă nu ştiai, hai să-ţi spun eu ceva, cu titlu de danie: mulţi preoţi chiar voiau să-ţi facă rost de numărul de susţinători, ca să scape de tine! Dar oricât de mult s-au străduit, cei mai mulţi dintre argeşeni i-au respins. Unii au motivat că nu vor să talibanizeze oraşul şi că locul preotului este în altar, alţii că eşti venetic şi - în sfârşit - o categorie mai radicală, i-a trimis la origini pe cei care le băgau sub nas listele pe care s-au dat răului că nu le vor semna. Personal sunt trist pentru că un om care ar trebui să fie model de moralitate pentru credincioşi poate minţi. Şi că nu are tăria să-şi asume păcatul poftelor lumeşti care-i bântuie ciclic mintea, când vin anii de alegeri. Pe de altă parte, sincer, mi-aş fi dorit să văd câţi dintre cei (cele) care au mărturisit că "au sărit pârleazul" (în sensul de a fi păcătuit), ar îndeplini canonul primit de a te vota. Funcţie de asta m-aş fi lămurit cam de cât respect te bucuri în turma de credincioşi. Şi puteam avea speranţa că vei înţelege, într-un târziu, cum stai cu adevărat în comunitate. Unde, iertat să fiu dacă greşesc, eşti pe aceeaşi treaptă cu acel găgăuţă care-şi anunţă tot ciclic candidatura, dar renunţă tot ca tine, taică popo, indiferent dacă pică sau nu ceva... O vorbă din bătrâni spune că se adună cine se aseamănă. Săăă luăăăm amiiinteee!...

Pin It