Editorial - Vederi din Bătuşari

Pentru a putea să ne exprimăm conştient opţiunile la alegerile locale din iunie, trebuie să ştim măcar câte ceva din ultimii 700 de ani din istoria Cetăţii Argeşului. Cnezate mici s-au unit la sfârşitul secolului al XIII-lea într-un voievodat mare care, apoi, în timp, a încurajat comerţul şi a ajutat la înfiinţarea târgului. Astfel a luat fiinţă oraşul, pe lângă Cetatea de Scaun a Basarabilor. Oraşul care, desigur, se găsea în splendoarea lui lângă o Curte Domnească, din cauza Scaunului Domnesc, mutat la Târgovişte de urmaşii lui Mircea cel Mare. Strălucire îi da şi mănăstirea, căreia voievozii i-au dat toate privilegiile, pentru că aici a fiinţat, de la 1359, prima Mitropolie Ortodoxă a Ţării Româneşti. Asta până la Neagoe Basarab, când începuse să decadă. 

Aşezarea argeşeană era administrată de un judeţ şi 16 pârgari, cărora li s-a "luat dreptul de judecată şi de vamă" de către Neagoe Basarab, care l-a atribuit Egumenului Mănăstirii Argeşului, construită pe locul uneia mai vechi, ctitorită de Vlad Dracul. Oraşul a decăzut în folosul mănăstirii ridicată de Neagoe. Aceasta avea la începutul secolului al XVI-lea 2.000 călugări care necesitau să fie întreţinuţi. La 1649, judeţul şi cei 12 pârgari primeau un răspuns de la voievodul Matei Basarab, în care se afirma: "... purtaţi Mănăstirea Domniei Mele şi călugării mei... cu cuvinte grele... de-i măscăriţi şi le aruncaţi năpăstii şi că umblă cu femeile, de faceţi Mănăstirea şi călugării de râs şi de măscară... cum nu se cade... să vă feriţi de Mănăstire..."

Încă de pe la 1560, orăşenii moşneni se plângeau voievodului Petru cel Tânăr "că ei n-au dat ocina de bună voie şi că le-o luase cu sila Neagoe Basarab, după ce-o plătiseră cu munca". Moşia oraşului a fost sfârtecată. Mahalaua Flămânzeşti, care făcea parte din cuprinsul Obştii Argeşului, fusese cedată Mănăstirii de Neagoe. Şi a rămas în proprietatea ei până la secularizarea averilor bisericeşti, făcută în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de către Alexandru Ioan Cuza, când moşia Flămânzeşti a trecut în proprietatea statului. La anul 1698, Constantin Brâncoveanu, văzând că judecata călugărilor dăduse loc la multe lucruri necuviincioase şi că se închideau oameni prin mănăstire, a ridicat dreptul de judecată al călugărilor, care a revenit Căpităniei Martalogi din Lovişte. La protestele Egumenului, a revenit asupra poruncii, cu condiţia să nu mai judece călugării şi să nu mai fiinţeze acolo temniţă. 

Precizez că sunt ortodox practicant, cu credinţă în biserică, dar nu pot să nu întreb care sunt beneficiile aduse oraşului de Mănăstirea Argeşului, care - în timp - a contribuit activ la scăderea importanţei lui. Dar să ne ferească Dumnezeu să ajungem la secularizarea averilor mănăstireşti, ca în timpul lui Cuza şi apoi s-o negăm cu blagoslovirea slujitorilor ei!

Să revenim, totuşi, în zilele noastre şi să conştientizăm faptul că statul român este laic. Nu putem să amestecăm viaţa noastră spirituală (biserica şi credinţa) cu administraţia şi traiul de zi cu zi. Sunt conştient că susţinând aşa ceva îmi voi atrage multe adversităţi. Dar, foarte curios sunt şi să văd şi dacă eventualele riposte au şi motivaţii raţionale şi pot contrazice argumentat tot ceea ce am scris până acum. Dacă şi Brâncoveanu - canonizat şi ridicat în rândul sfinţilor de către Biserica Ortodoxă Rămână - a văzut în urmă cu 200 de ani că era ceva în neregulă cu o putere clericală excesivă, noi credem că am mai acumulat o semnificativă experienţă de viaţă de atunci până în prezent. Şi spun asta pentru că am văzut în presă că "omul forte" al ÎPS Calinic, şi anume Caliopie, şi-ar fi exprimat opţiunea de a candida la postul de primar al municipiului Curtea de Argeş. Binecuvântată opţiune, dar nu ştiu dacă este şi benefică oraşului. 

Acum îmi vine în minte o experienţă traumatizantă a României. Visul lui Petru cel Mare, ţarul Rusiei, a fost să aşeze hotarele imperiului său pe Carpaţi şi pe Dunăre. Se spune că ar fi lăsat şi un testament în acest sens şi cei care au urcat pe tron după el l-au urmat cu sfinţenie, trudindu-se să-l ducă la îndeplinire. Că nu au reuşit, se vede, dar ne-au terorizat mai bine de două veacuri şi ceva. N-au putut să supună latinitatea încăpăţânatului popor român şi nici nu vor reuşi! În oglindă, visul slujitorilor Mănăstirii Argeşului, vechi de 500 de ani, este să stăpânească vechea Cetate de Scaun a Basarabilor. Mirenii au rezistat cu greu, aşa cum a făcut întregul popor român de-a lungul veacurilor întunecate, dar nu s-au dat şi nu se vor da robi cuiva! Mărturisesc că mie mi-e tare greu să cred că un călugăr poate să accepte diversitatea de opinii şi votul majoritar. Reprezentantul Mănăstirii poate fi deopotrivă instruit şi bine dotat. Dar ce facem cu felul în care a fost educat şi obişnuit să administreze o comunitate pe baza legii supunerii necondiţionate la poruncile primite, prin forţa diktatului şi uzarea la reguli de constrângere extrem de dure? Asta vreţi, fraţi argeşeni?... Este posibil să vă asigure că veţi duce o viaţă îmbelşugată, cu maşini de lux şi posturi lungi, ca la Mănăstire. Nu-mi pot închipui că s-ar amenaja la primărie - dacă ar câştiga - o capelă ortodoxă de rugăciune pentru uzul domniei sale - ca să nu-şi iasă din mână. Nu ştiu cum a procedat fostul primar Bărănescu, la Băiculeşti, dar aş fi interesat să mi se spună. Deocamdată, eu nu mai zic altceva. Dvs. veţi citi şi veţi decide.

P.S.: Aud că mai-marii de la Bucureşti i-ar fi impus cuviosului să-şi retragă pretenţiile la puterea lumească sub ameninţarea caterisirii. Şi s-a supus, slavă Domnului, scutindu-ne pe noi de greşeala de a-l vota!

Pin It