I.G.S.U. a relansat campania "Nu tremur la cutremur!"
În urmă cu 42 ani, în seara zilei de 4 martie 1977, România a fost afectată de un seism devastator, soldat cu peste 1.500 morţi, aproximativ 11.300 răniţi şi peste 35.000 locuinţe prăbuşite. La ora 21.22, seismul, cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter, a lovit ţara noastră. Violenţa lui s-a înregistrat atât pe verticală, cât şi pe orizontală, în direcţia nord-sud şi est-vest. Epicentrul a fost în zona Vrancea, la o adâncime de circa 110 km. Energia distructivă eliberată de seism a fost egală cu cea emisă de 10 bombe atomice de tipul celei aruncate asupra Hiroshimei! Au fost 55 secunde de groază: pereţii s-au prăbuşit, geamurile s-au spart, focul a izbucnit! Unii s-au repezit îngroziţi pe scări sau spre ieşiri, iar alţii au rămas încremeniţi în casă, paralizaţi de teamă... aceeaşi teamă care i-a îndemnat pe alţii să se arunce de la etaj!
Pentru dezvoltarea culturii preventive, consolidarea nivelului de conştientizare şi de educare a populaţiei în situaţia producerii unui cutremur, I.G.S.U. a lansat Campania Naţională "NU TREMUR LA CUTREMUR!", cu scopul de a promova necesitatea pregătirii individuale sau colective în timpul manifestării unui seism cu o magnitudine ridicată. "Misiunea noastră rămâne salvarea vieţii, însă fiecare dintre noi trebuie să manifeste responsabilitate şi să înveţe principalele măsuri şi reguli de autoprotecţie. Însuşirea şi adoptarea unui comportament proactiv în faţa unor situaţii de urgenţă vă pot salva viaţa!", au transmis reprezentanţii I.G.S.U.
Declanşarea unui cutremur ne surprinde întotdeauna. De aceea, mişcările seismice au efecte psihologice negative asupra oamenilor, obişnuiţi să considere Pământul ca un suport sigur. În acele momente, când totul în jur se zguduie violent, cad obiecte, trosnesc pereţii şi se prăbuşesc clădiri, oamenii sunt cuprinşi de o spaimă cumplită, după care îşi revin cu greu. În ultima perioadă, pe teritoriul României s-au înregistrat mai multe cutremure de magnitudine redusă sau moderată. Aceste evenimente au devenit "subiecte de top" în mass-media şi astfel au fost transmise către populaţie informaţii discordante cu privire la măsurile şi modul de comportare cu prilejul unui astfel de eveniment. M.A.I. şi I.G.S.U. şi-au propus demararea unei campanii naţionale de informare preventivă, al cărui obiectiv principal este conştientizarea, informarea şi pregătirea populaţiei pentru a reacţiona corect în situaţia producerii unui cutremur. Trebuie să înţelegem că un astfel de eveniment nu va putea fi prevenit, iar consecinţele lui, mai mult sau mai puţin grave, cu mai multe sau mai puţine victime, depind în bună măsură de modul în care fiecare dintre noi înţelegem să ne pregătim şi să ne comportăm corect într-o astfel de situaţie. În primul rând, fiecare familie trebuie să aibă un "Plan de urgenţă" în caz de cutremur. Se stabilesc următoarele aspecte: din ce tip de structură este realizată locuinţa, dacă va oscila mai mult sau mai puţin la cutremur, unde există pereţi despărţitori şi pereţi de rezistenţă, tencuieli goase si ornamente care pot cădea, mobilier suprapus de care trebuie să se ferească şi trebuie fixat de structură, ce surse de incendiu există (sobă, aragaz). De asemenea, trebuie cunoscută amplasarea comutatoarelor, siguranţelor, robinetelor generale şi locale pentru electricitate, apă şi gaze şi modul lor de manevrare, astfel încât la nevoie să poată acţiona cu operativitate. Rezerva sau rucsacul pentru situaţii de urgenţă trebuie să conţină obiecte care vă ajută pentru 3-5 zile, în cazul în care este nevoie să părăsiţi locuinţa. Conţinut minim: apă (cel puţin 4 litri), alimente uşoare şi neperisabile, biscuiţi, batoane energizante, trusă de prim ajutor, pătură, aparat de radio cu baterii, lanternă, baterii de rezervă, fluier, articole de igienă personală (săpun, pastă şi periuţă de dinţi, hârtie igienică), agendă cu numere de telefon importante.
În cazul în care se declanşează un cutremur, păstraţi-vă calmul şi liniştiţi persoanele din jur. Dacă vă aflaţi în interiorul unei clădiri, nu ieşiţi şi nu fugiţi pe scări! Nu utilizaţi liftul! Protejaţi-vă sub tocul uşii, sub o grindă, lângă un perete de rezistenţă sau adoptaţi o poziţie ghemuit, acoperit şi susţinut de un obiect solid. Clădirile trebuie părăsite calm, fără a lua lucruri inutile, iar drumul spre ieşire trebuie verificat cu grijă, pentru a evita expunerea la pericole. Pentru orice eventualitate, trebuie prevenită rănirea provocată de căderea unor tencuieli sau cărămizi la ieşirea din clădire, utilizând o cască de protecţie sau, în lipsa acesteia, un scaun ori alt obiect protector (geantă, ghiozdan, cărţi groase). Dacă la ieşire, uşile sunt blocate, trebuie să se acţioneze fără panică pentru deblocarea acestora. Dacă nu pot fi deblocate, se recomandă spargerea geamului, curăţirea ramei şi a zonei de cioburi, utilizând un scaun sau o vază şi evacuarea prin golul astfel creat. În cazul în care, în urma unui cutremur, sunt persoane rănite, acestea trebuie să fie eliberate din locurile unde au rămas prinse şi să li se acorde primul ajutor. Răniţii grav nu trebuie mişcaţi decât dacă sunt în pericol imediat de a fi răniţi suplimentar din alte cauze, până la acordarea unui ajutor sanitar-medical calificat. În caz contrar, starea răniţilor ar putea fi agravată de manevrarea necorespunzătoare. De asemenea, persoanele în putere trebuie să se îngrijească de siguranţa copiilor, bolnavilor, bătrânilor şi să acorde tot sprijinul echipelor de salvare. Telefonul nu trebuie utilizat decât pentru apeluri către serviciile de urgenţă, în cazuri justificate, pentru a nu bloca circuitele telefonice.
Pentru a preîntâmpina eventuale dezastre cauzate de cutremure, trebuie verificată starea instalaţiilor electrice, de gaze, apă şi canalizare. În cazul în care se constată avarii, trebuie închisă alimentarea locală sau generală şi anunţată unitatea de specialitate pentru intervenţie. De asemenea, nu trebuie folosit focul. Experienţa cutremurelor precedente a dovedit că este util ca oamenii să aibă cunoştinţe necesare supravieţuirii până la intervenţia echipelor de salvare, în cazul unei situaţii extreme în care, de exemplu, aceştia sunt surprinşi sub dărâmături, mobilier răsturnat sau într-o cameră/incintă (ascensor) blocată, prin înţepenirea uşilor sau din alte cauze. O variantă clasică de comunicare cu personalul specializat care intervine pentru deblocare şi salvare este să se bată, la intervale regulate, cu un obiect tare în conducte învecinate sau în pereţii incintei, până la stabilirea unui contact verbal între victimă şi salvatori. Persoanele aflate în astfel de situaţii de criză trebuie să evite contorizarea timpului scurs până la salvare, deoarece, în astfel de condiţii, deşi timpul pare nesfârşit, corpul uman îşi mobilizează resurse nebănuite pentru a trece peste o perioadă critică. În acest mod se explică rezistenţa de sute de ore în condiţii de blocare la cutremur a unor persoane aparent fragile. Nu trebuie luate în considerare zvonurile ce apar frecvent imediat după seisme, chiar dacă aparent sunt vehiculate de aşa-zişi specialişti. Trebuie urmărite anunţurile făcute de autorităţile publice prin intermediul posturilor de radio şi de televiziune naţionale şi sfaturile de acţiune.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
