De Paşti, între sacru şi mizerabil de profan, în primul Oraş Regal al României...

Ca în fiecare an, Sărbătoarea Paştelui a adus la Curtea de Argeş mii de turişti, cu toţii fiind atraşi de minunea arhitectonică ridicată în prima capitală a Ţării Româneşti - Mănăstirea Argeşului. Pelerinajul la acest lăcaş de cult a crescut exponenţial în ultimii 3 ani, neluând în calcul zilele de sărbători mari, ci vizitele normale din restul timpului, care se datorează, în mare parte, evenimentelor cu iz monarhic din Oraşul Regal. Ne referim, fireşte, la cele două funeralii regale recente, care au reîmprospătat memoria românilor cu privire la statutul privilegiat pe care-l are oraşul nostru - acela de Necropolă Regală. De altfel, acestea l-au şi apropiat pe fostul principe Nicolae de loc şi de oamenii de aici, revenirile sale la Curtea de Argeş fiind tot mai dese. Poate că unii dintre creştinii poposiţi la Mănăstire în Noaptea de Înviere au venit şi din dorinţa de a-i vedea pe nepotul Regelui Mihai şi pe soţia sa, Alina Maria Binder, căci cei doi tineri au anunţat din timp prezenţa lor la Slujba de Înviere, fiind invitaţi chiar de ÎPS Calinic. În Sâmbăta Paştelui, cuplul a putut fi zărit plimbându-se de mână pe Bulevardul cu tei al Basarabilor, bucurându-se de liniştea după-amiezii, de verdele crud care a îmbrăcat oraşul şi de atmosfera de sărbătoare, chiar dacă pe cer se profilau nori grei, ce prevesteau ploaia de mai târziu. Dar şi în zona lăcaşului de cult domnea acea linişte copleşitoare, deşi roiau grupuri de vizitatori peste tot. Cumva, parcă înţeleşi dinainte, aceştia au reuşit să respecte semnificaţia momentelor şi să adopte o conduită mai smerită, mai încărcată de pioşenie!...
Şi totul în jur părea atât de aducător de pace şi natura cu ale ei păsărele vesele se desfăşurau aşa de armonios în jurul Mănăstirii că-i îmbiau pe trecători să reflecte la cele sfinte şi să nutrească acele gânduri bune spre care mulţi şi-au îndemnat în urări apropiaţii, până când... Ei bine, până când un peisaj scârbavnic ne-a dat câteva palme de ne-a trezit din reverie la realitatea grotescă a rasei umane ce pare parcă imposibil de recuperat! La o aruncătură de băţ de superbul monument, chiar după gard, în zona de intrare în parcarea aferentă, se răsfăţau la umbra unei rulote numeroase perechi de... bikini! De diferite culori, răsfirate pe vreo 3 metri pătraţi în iarba verde, acestea apăruseră parcă din senin, căci şi comercianţii au fost surprinşi să constate prezenţa lor acolo când i-am întrebat, cu acea curiozitate de client interesat, "Cine vinde aici şi la ce preţ?..." Departe de noi gândul de a o lua pe urmele unor colegi de-ai noştri care vânează indispensabili prin târguri ca să facă băşcălie pe seama organizatorilor... Ştiam deja dinainte că nu era vorba despre vreo înşirare neglijentă de marfă, ci ceea ce se putea vedea era rezultatul nesimţirii crase a cuiva, cu şorici, fără margini, nu altceva, care nu rima nici pe departe cu sacralitatea celui mai mare praznic creştin-ortodox! Exemplarul care s-ar fi descotorosit de inesteticele articole vestimentare în acest stil lipsit de orice urmă de bun simţ se pare că făcea parte dintr-un grup de cerşetori care primiseră în ziua respectivă "mai mulţi saci cu haine de pomană" (potrivit unui comerciant care fusese "pe fază").
Aşadar, mergând pe fir, nesimţirea unora dă naştere comportamentului deviant al altora! Prin urmare, îi "repatriem" acest "atribut" binefăcătorului care, mânat de-o prea-aleasă milostenie la ceas de sărbătoare, a dat de pomană şi din cele mari, dar mai ales din cele mărunte, considerând poate că va căpăta mai multă binecuvântare, dăruind nepărtinitor. Lăsând la o parte ironia, ne vedem puşi în postura să înţelegem gestul amărâtului sau amărâtei care a primit asemenea danie sub această formă ofensatoare (desigur, nu să-l aprobăm!!!). Cu atât mai mult cu cât şi noi, în campania umanitară întreprinsă în iarna lui 2017, am avut de a face cu o astfel de situaţie când, în donaţiile frumos ambalate provenind de la o şcoală din provincie şi destinate COPIILOR beneficiari de pe listele noastre, am avut neplăcuta supriză să constatăm că fuseseră îndesate cu zecile perechi de chiloţi utilizate, îngălbenite şi găurite. N-ai cum să nu rămâi perplex când vezi o asemenea bătaie de joc! Căci oricât de amărâtă ar fi o persoană, oricât de greu încercată şi lipsită de resurse materiale ar fi, dincolo de aspectele de igienă şi de sănătate, este umilitor să-i dai drept pomană aşa ceva... Un astfel de gest nu denotă decât cam cât de bicisnic este de fapt acela care dă şi cam ce fel de mangafa ordinară se ascunde sub gestul fariseic al unora care vor să fie văzuţi uzând de acte de binefacere de-a dreptul cinice, la vedere, în buricul târgului. Spunem asta pentru că este sigur faptul că persoanele în cauză au căutat să se descotorosească de mizerii ce nu le mai făceau trebuinţă prin case! Nu spunem acum că în pachetele respective or fi fost doar chiloţi, însă simpla lor prezenţă acolo nu sugerează altceva decât o totală bătaie de joc şi o desconsiderare evidentă cu care cel ce ieşea în faţă cu aşa-zise acte "filantropice" se raporta la "beneficiarii" săi. Dispreţ, sfidare şi umilinţă - iată ce înţeleg unii prin a fi "un bun creştin"! Ca să extrapolăm puţin, cine dintre cei doi a fost "sărac în Duhul" şi care a fost "mai sărac cu duhul"?... Ce-i drept, a doua zi, bikinii au dispărut din orizontul vizual al trecătorilor, dar au stat suficient de mult timp expuşi acolo încât să-i vadă majoritatea turiştilor care au fost la Mănăstirea Argeşului în Noaptea de Înviere şi să se oripileze. Dacă i-o fi văzut sau nu şi Nicolae, nepotul Regelui Mihai, nu ştim, dar bine-ar fi să nu-i fi sărit în ochi!...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It