Încă un copil al Argeşului reunit cu familia biologică!
"The never forgotten Romanian children" - "Copiii niciodată uitaţi ai României" a mai ajutat un tânăr de origine din Argeş, adoptat în Canada prin anii '90, să-şi regăsească familia biologică. Ilie Şerban s-a născut în judeţul nostru la data de 21 mai 1991, ca fiu al lui Viorel Şerban, din Mălureni şi al Mariei Şerban, din Tigveni. Băiatul a fost dat spre adopţie la scurt timp după naştere, întrucât familia sa era pe atunci extrem de săracă şi mai avea încă trei copii în grijă, cu toţii locuind în localitatea de origine a mamei. "Pentru mine, au făcut o alegere bună şi-i respect enorm de mult pentru asta! Doresc foarte mult să-i găsesc ca să le mulţumesc personal şi să le spun cât de mult apreciem, eu şi familia mea adoptivă, decizia luată pentru mine, de a avea o viaţă mult mai bună şi împlinită. Sunt la fel de nerăbdător să-mi cunosc şi fraţii biologici. M-am rugat întotdeauna pentru ei să fie cu toţii bine!" - a fost mesajul transmis de tânărul în vârstă de 28 ani la momentul începerii căutărilor.
Cu ajutorul Ilenei Cunniffe Băiescu, zilele trecute acesta a reuşit să ia primul contact cu familia biologică, momentul fiind deosebit de emoţionant şi de greu de cuprins în cuvinte. Din fericire, educaţia primită de acest tânăr în familia adoptivă l-a ajutat să crească frumos, i-a dezvoltat latura umană şi l-a pregătit pentru marea întâlnire, fără urmă ranchiună ori reproşuri grele la adresa familiei naturale... "Nu vă pot spune de câte ori m-am uitat la chipul mamei mele biologice în acea fotografie cu mine şi cu mama mea adoptivă. A fost tot ce am avut 28 ani!!! La fel şi familia mea biologică a avut aceeaşi fotografie tot acest timp... Când am aflat vestea că familia mea a fost găsită, nu m-am mai putut concentra la serviciu, a trebuit să ies, să mă adun cumva, să-mi găsesc curaj şi puterea de a face următorul pas. Au fost două ore greu de descris, apoi a urmat apelul video cu întreaga mea familie. Am râs, am plâns şi m-am bucurat alături de ei, a fost magic!... Le-am spus cât de mult îi iubesc, cât de mult m-am gândit la ei... Mama m-a sărutat foarte dulce direct pe ecranul din faţa mea! Au plâns cu toţii, mi-au spus că în sufletul lor, niciodată nu au renunţat la mine, că m-au visat şi că s-au rugat continuu pentru mine; m-au căutat neîncetat, chiar şi prin apeluri disperate făcute televiziunilor române... Mulţumesc din suflet tuturor care m-a ajutat cu găsirea familiei mele! Un copil adoptat are o nevoie imensă de a-şi cunoaşte rădăcinile, de a şti ce s-a întâmplat atunci, cine sunt şi cum sunt părinţii, fraţii, rudele. Aşa ne vom putea cunoaşte mai bine pe noi înşine, iar drumul destinat va fi mult mai uşor şi binecuvântat!", a declarat Michael (numele american primit) după ce şi-a văzut părinţii şi au vorbit.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
