Prieteni şi duşmani
Eram în "Camp Arena" - baza militară în care se află Comandamentul de instruire, consiliere şi asistenţă Vest, TAAC-W, al misiunii NATO "Resolute Support", asistam la un curs de map reading (introducere în orientarea pe hartă) pe care-l preda plutonierul-adjutant principal Dumitru Neculau şi ascultam traducerea în limba paştună a interpretului după fiecare explicaţie a militarului român şi aud cuvântul duşman. Prima dată am zis că mi s-a părut, dar am ciulit urechile mai bine şi la următoarea referire la inamic pe care a făcut-o subofiţerul român, l-am auzit clar pe afgan spunând "duşman".
Am descoperit apoi că duşmanul are o etimologie interesantă, în paştună provenind din persană, în limba română din turcă, probabil tot pe filieră persană, dar şi în greaca veche, tot aceeaşi formă o are, fiind, probabil, un termen proto-indo-european. Avem cuvântul în comun cu afganii, dar şi scopul misiunii "Resolute Support", în care sunt angrenaţi toţi românii din teatrul de operaţii, este tot comun, pentru că menirea ei este de a ajuta armata şi poliţia afgană să-şi dezvolte capacitatea de a lupta cu duşmanul din interior în primul rând, pentru că talibanii pun problemele cele mai mari de securitate la adresa ţării.
Poliţiştii afgani care participau la cursul ţinut de Neculau mi-au vorbit de duşmanul împotriva căruia se pregătesc să-şi apere ţara şi poporul. În Afganistan, poliţia nu are rolul clasic pe care i-l ştim noi, ci sunt foarte mult folosiţi în acţiuni militare, ideea de plecare fiind şi aceea că motivaţia lor este mai mare decât în cazul armatei, pentru că poliţia este recrutată pe plan local şi este mai dispusă să-şi apere familia şi localitatea. Se întâmplă ca la unele operaţii întrunite, poliţia să fie în prima linie şi armata în spatele lor, deşi ar trebui să fie invers. Ei sunt şi cei mai expuşi, pentru că posturile de poliţie şi checkpoint-urile pe care le conduc sunt răspândite prin provincii şi din punct de vedere al dotării, înzestrarea este mai slabă decât a armatei. O directivă a misiunii "Resolute Support", pe care consilierii militari români pe linie de poliţie militară s-au străduit s-o implementeze, prin negocieri îndelungate cu decidenţi militari afgani, a fost reducerea vulnerabilităţii poliţiei. "Am reuşit să reducem numărul de checkpoint-uri cu 20%, pentru că multe erau rămase de pe vremea războiului cu ruşii şi nu aveau utilitate. Am încercat să trimitem armata în arie, în locul poliţiei şi poliţia să o aducem în oraş, unde îi este locul. S-au redus pierderile de vieţi omeneşti şi s-a întărit securitatea în oraşe. A fost o directivă a misiunii şi fiecare a trebuit să o adapteze la cerinţele localităţilor, a provinciei... şi a mai contat şi cât de convingător eşti", spune Neculau.
Mai toţi consilierii militari români din TAAC-W mi-au vorbit de provocările misiunii de nouă luni de zile pe care au desfăşurat-o în provinciile Badghis, Farah, Ghor şi Herat, aria de responsabilitate a comandamentului lor. Războiul îndelungat, cultura, situaţia de fapt, cutumele determină un anumit fel de desfăşurare a lucrurilor, neobişnuit pentru noi, românii, chiar dacă şi pe noi ne-a învăţat viaţa să fim adaptabili.
Nu doar poliţia este folosită în alte scopuri decât la noi, dar şi în interiorul armatei, câteodată realitatea de pe teren este alta decât în planurile de operaţii. Căpitanul Adrian Micu face parte din echipa de consiliere a armatei naţionale afgane, ANA, pe linie de informaţii. În ţară lucrează la Biroul S2 din Regimentul 317 ISR "Vlădeasa", aşa că misiunea din teatrul de operaţii, de consiliere a batalionului de Intelligence din cadrul Corpului 217 ANA s-a potrivit perfect pe ceea ce face în mod curent. Doar că lucrurile nu sunt atât de simple. "Obiectivul meu este să consiliez structura de informaţii a Corpului de armată şi comandantul kandakului (n.b. - batalion) să folosească sistemele pe care le are la dispoziţie cât mai bine posibil. În trecut, însă, în Farah, provincia din sud, au fost lupte puternice şi militarii din Intelligence Kandak (batalionul de culegere informaţii) au luptat corp la corp cu ceilalţi infanterişti şi au luptat foarte bine. Şi din cauza asta li s-a tras utilizarea mai mult pe parte de infanterie decât pentru culegerea de informaţii".
Unele acţiuni ale consilierilor români fost mai eficiente decât altele, dar când au avut succes, acesta a însemnat mult, nu doar pentru cel implicat, dar mai ales pentru capabilităţile armatei afgane. Căpitanul Bogdan Grama e ofiţer mecanic de marină, dar a lucrat în logistică şi apoi în achiziţii la Direcţia Hidrografică. În TAAC-W a făcut parte din echipa de consilieri pentru poliţia afgană, a lucrat cu comandantul unei unităţi de logistică pentru buna organizare a activităţilor şi a supervizat achiziţiile făcute de afgani cu resursele financiare ale misiunii "Resolute Support". Dar satisfacţia cea mai mare a avut-o din alt ajutor pe care l-a dat afganilor. "Am reuşit ca la spitalul poliţiei de aici să le cumpăr un aparat cu raze X; i-am convins pe americani să-l bugeteze, deşi, în mod normal nu este unul din lucrurile pentru care se asigură fonduri. E cea mai mare realizare din viaţa mea! Aici, o rană înseamnă moarte", spune Grama.
Militarii din prima rotaţie de pe Herat, TAAC-W, şi-au terminat misiunea şi peste câteva zile urmează să se întoarcă în ţară după nouă luni petrecute în Afganistan. Au venit în necunoscut - deşi mulţi dintre ei au mai avut misiuni în teatrele de operaţii înainte, deoarece pentru ce au avut de făcut în comandamentul regional de Vest al "Resolute Support" nu putea să-i pregătească nimeni, pentru că nimeni nu a mai fost aici înainte. Dar au reuşit să-şi facă prieteni aici, printre militarii aliaţi şi printre partenerii afgani, pentru că nu doar duşmanul comun apropie oamenii, ci mai ales scopul comun, care în acest caz a fost mai multă securitate asigurată Afganistanului.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
