Centrele de protecţie pentru victimele violenţei domestice, insuficiente în România
Statul pare să nu găsească soluţii în faţa unui adevărat fenomen alarmant în ţara noastră! Deşi o femeie este lovită la fiecare 30 de secunde, nu avem suficiente centre de protecţie, fapt recunoscut şi de către autorităţi. Aşadar, puţine sunt victimele care ajung în adăposturi, singura soluţie care de multe ori le salvează viaţa.
Doar pe parcursul anului trecut, judecătorii români au dar nu mai puţin de 8.000 de ordine de protecţie!... Alte aproape 8.000 provizorii au fost date de către poliţişti, un sfert confirmate în instanţă. Autorităţile nu pot spune câte dintre ele au fost încălcate, iar statul nu a găsit nicio soluţie să-i monitorizeze până să nu fie prea târziu. "Evident că e complicat să verifice poliţia toate acele ordine de protecţie. Prin acele brăţări electronice ele pot fi monitorizate online", a spus ministrul interimar de Interne, Marcel Vela. Sunt mai bine de 10 ani de când legile româneşti vorbesc despre o astfel de monitorizare. Până acum, niciun proiect de lege privind folosirea dispozitivelor nu a trecut de Parlament.
Violenţa domestică afectează starea de sănătate fizică şi mentală a victimelor, viaţa profesională, statutul economic şi relaţiile sociale. Din punct de vedere al sănătăţii fizice, victima poate suferi o serie de vătămări care necesită îngrijiri medicale mai puţine sau, în alte cazuri, îngrijiri complexe, pe o perioadă îndelungată, în funcţie de gravitatea consecinţelor asupra integrităţii corporale. Din perspectiva sănătăţii mentale, victimele pot prezenta tulburări tranzitorii sau definitive în sfera emoţională (depresii acute sau cronice, fobii, stres post-traumatic, atacuri de panică, anxietate, insomnii), tulburări de personalitate şi uneori comportamentale, tulburări alimentare şi chiar tentative suicidale. Violenţele în familie constituie principala cauză a comportamentelor predelincvente adoptate de minori (fugă de acasă, abandon şcolar, vagabondaj) care reprezintă un prim pas către dezvoltarea unei cariere delincvente, concretizată în furturi, tâlhării, consum şi trafic de droguri etc. Minorii abuzaţi sexual în familie devin - în marea lor majoritate - abuzatori, continuând ciclul violenţelor. În referire la statutul profesional şi economic, victimelor le poate fi interzisă, de către agresor, practicarea unei meserii sau, dacă au deja un serviciu, le este greu să şi-l menţină datorită absenteismului motivat prin concediile medicale luate după agresiunile suferite. Veniturile insuficiente sau absenţa acestora creează o dependenţă financiară extrem de puternică vizavi de agresor. Din punct de vedere social, victimele sunt izolate radical sau treptat de familia de origine, grupul de prieteni, colegi, servicii de suport social. Agresorul îi interzice victimei să păstreze legăturile cu lumea din afara căminului, o ameninţă, face crize de gelozie şi o bate pe victimă dacă aceasta nu se supune interdicţiilor inventate de el. Izolarea socială a victimei reprezintă unul dintre cei mai severi factori de eşec în încercarea femeii de a ieşi din această dependenţă.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
