S-a stins Călin...

Pentru Călin Ioan Liţă, miracolul învingerii cumplitei boli cu care a fost diagnosticat în decembrie anul trecut s-a dovedit a fi un crud miraj... La doar 19 ani, tânărul nostru, elev la Seminarul Teologic din Curtea de Argeş, a fost secerat fără milă de un cancer la colon cu metastaze multiple, în faţa căruia medicii români nu i-au dat vreo şansă, însă cei din Turcia s-au arătat mai optimişti. Luni la rând, la Clinica Anadolu evoluţia lui a fost considerată un adevărat miracol până marţi, când, pe masa de operaţie, trupul său, parcă profitând de anestezia care-i ţinea adormite simţurile şi însăşi voinţa de fier pentru viaţă, a cedat "avansurilor" morţii şi, într-o clipită, Călin a încetat să mai existe. Durere fără margini şi sute de semne de întrebare au cuprins familia şi apropiaţii, care nu pot înţelege de ce i-a fost scris un astfel de destin acestui copil... Mii de oameni din întreaga ţară au fost impresionaţi de cazul său şi au donat bani pentru a-l ajuta pe Călin, sumele strânse în tot acest timp depăşind 100.000 de euro. Paradoxal, şedinţele de chimioterapie de la Clinica Anadolu din Turcia păreau că dau rezultate, iar analizele erau din ce în ce mai bune şi tocmai de aceea deznodâmântul i-a şocat pe toţi ce care-l cunoşteau sau i-au urmărit povestea...

"Călin s-a stins pe 28.07.2020 pe masa de operaţie în urma unor complicaţii. Vom încerca să organizăm ceva, cumva... pentru cei ce vor să-şi ia rămas bun de la el, dar, în acelaşi timp, să respectăm prevederile legii în vigoare pentru protecţia răspândirii de coronavirus. Mulţumim din suflet tuturor celor care aţi ajutat - fiecare cum aţi putut - şi aţi fost lângă Călin şi familia lui în tot acest timp. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Căline, a fost o plăcere deosebită să te cunosc, am auzit numai şi numai lucruri bune despre tine, nu te voi uita niciodată! Vei fi mereu cu noi şi în sufletele noastre... Dumnezeu să te odihnească-n pace lângă El, în Împărăţia Lui", a fost mesajul transmis pe reţeaua de socializare de utilizatorul Zino Zino, unul dintre cei mai implicaţi în campanie.

Retrospectivă

Călin Ioan Liţă a fost diagnosticat la sfârşitul lui decembrie 2019 cu cancer la colon cu metastaze multiple. Ca să fie lângă el, mama şi-a dat demisia de la serviciu. Medicii din România nu i-au acordat vreo şansă, însă doctorii turci de la Clinica Anadolu din Istanbul au acceptat să îl trateze. Prietenii au început imediat o campanie de strângere de fonduri, preluată de canale media locale şi chiar naţionale, căreia i s-a alăturat şi Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului. După aproape două săptâmâni de spitalizare în Clinica Anadolu, rezultatele începeau să se vadă. Corpul lui Călin a acceptat tratamentul, iar vestea i-a dat o mare speranţă şi mai multă forţă pentru a continua lupta. În lunile care s-au succedat, Călin a răspuns tot mai bine la tratament, "un miracol" pentru medicii turci: tumoarea se tot micşora, iar metastazele, deşi nu se reduceau, se opriseră din evoluţie. "Am fost prima dată la spitalul din Curtea de Argeş, acolo au găsit un lichid în partea abdominală şi am fost trimis la Bucureşti, la Spitalul Universitar, unde, în urma analizelor, diagnosticul a fost unul crunt: CARCINOM MUCINOS COLON METASTAZIC CU 12 MUTAŢII GENETICE. Aveam dureri din cauza lichidului colectat în abdomen şi, din păcate, nu mi s-a dat vreo şansă şi am fost trimis acasă...", relata Călin într-o postare pe Facebook în luna ianuarie. După ce s-a consultat cu alţi medici, familia a decis ca el să meargă în Turcia, la Clinica Anadolu din Istanbul. Odată ajuns acolo, doctorii au fost sceptici, nu i-au dat speranţe, au spus că va depinde de el şi l-au avertizat că va trebui să lupte din răsputeri dacă vrea să trăiască. "Atunci am decis ca trebuie să lupt până la capăt pentru mine, familia mea şi, cel mai mult, pentru frăţiorul meu mai mic pe care nu-l pot lăsa singur", mai scria Călin în ianuarie. Tânărul provenea dintr-o familie modestă din comuna argeşeană Muşăteşti, deci salariile părinţilor săi nu erau nici pe departe îndeajuns pentru a acoperi costurile tratamentului şi ale spitalizării. Mama sa a fost nevoită să-şi dea demisia ca să fie lângă fiul său, însă prietenii şi cunoscuţii au condus în ţară o campanie extraordinară, care a presupus inclusiv urne mobile plasate în magazine, special pentru Călin.

A fost un copil îndrăgit...

Pe 11 iulie, ultimul său mesaj suna aşa: "Salutare, dragi prieteni! Sunt deja la a II-a şedinţă cu noul tratament şi starea mea se schimbă în bine pe zi ce trece! După ultima şedinţă de chimioterapie, doctorul mi-a dat o veste foarte bună - m-am vindecat 80%!!! Şi acest lucru a fost posibil doar cu ajutorul vostru! Va mulţumesc ca sunteţi lângă mine, că mă susţineţi şi că aveţi încredere în mine! Cel mai dificil lucru din momentul de faţă este că suntem nevoiţi să stăm aici din cauza acestui virus şi ne pune în dificultate în privinţa cheltuielilor foarte mari... Deoarece, cum am mai spus, toţi profită de acest lucru, iar resursele noastre sunt pe sfârşite! Vă mulţumesc încă o dată din tot sufletul că sunteţi lângă mine şi că mă susţineţi!"

Din nefericire, Călin a spus mai mult decât a intenţionat căci, într-adevăr, mai ales resursele sale fizice secaseră... După anunţul dureroasei veşti, sute de mesaje au fost postate de prieteni şi toţi aceia care-l ştiau într-un fel sau altul. Este incredibil cât de iubit şi de apreciat a fost acest copil şi cât de multă susţinere a avut din partea tuturor. Ori, acest lucru nu dovedeşte decât că tânărul Călin era un caracter aparte, un om plăcut, curat, care ar fi avut o mulţime de lucruri de făcut şi de arătat lumii. Iată numai două dintre cele mai dureroase mesaje transmise de prieteni: "Lumea în care trăim s-a înrăit de tot... vremurile astea de acum nu sunt bune deloc. Nici viitorul, cel puţin cel apropiat, nu pare să sune prea bine. Poate că acolo unde eşti tu acum este bine, frumos, liniştit. Totuşi, cât de rele sau grele sunt vremurile pe care le trăim noi, cu toţii ne-am fi dorit sa treci prin ele alături de noi. Ştiu că ai luptat cu toate puterile, chiar şi atunci când nu mai aveai putere, tot ai luptat. Ştiu că ai trecut prin clipe groaznice prin care niciun copil nu ar trebui să treacă vreodată. Dar... tocmai când ne spuneai ca eşti din ce în ce mai bine, când ne spuneai că şi medicii de acolo sunt foarte optimişti... tu ce ai făcut??? Ai lăsat urâta asta de boală să te doboare. Nu eşti tu vinovat cu nimic, nu te cert... dar mă oftic rău că nu mai eşti. Când mă gândesc cât suferă părinţii tăi şi toţi cei care te iubesc... Nu există durere mai mare decât aceea a unui părinte care îşi pierde copilul. Aveai atâtea de făcut... Poate o să-i insufli frăţiorului tău să facă ceea ce ţi-ai fi dorit tu să faci. Noi o să ne gândim mereu la tine, o să ne amintim mereu cu drag de tine... dar o să rămână doar o amintire. Nu e corect! Nu aşa trebuia să se întâmple... Chiar credeam că o să te faci bine şi că o să vii acasă. Mă gândeam că sigur o să mai urmezi un tratament o perioadă bună de acum încolo, dar te vedeam acasă. Sunt aşa de supărată pe boala asta nenorocită. Ooofff!... Mă pierd în cuvinte... nu e corect! Nu trebuia să se întâmple asta. Îmi pare atât de rău..." (Bianca Oancea); "Te aşteptam acasă, mi-ai spus că abia astepţi să vii, că îţi e dor de noi, că îţi e dor de casă, şi vii... dar nu cum ar fi trebuit. Te-ai luptat atât, ai avut atât de multă speranţă că totul va fi bine, că o să te faci bine, ai luptat enorm, ai avut atât de multă credinţă, dar Dumnezeu a vrut să te duci la El, să-I cânţi şi Lui aşa cum ne cântai nouă. Nu m-am aşteptat la aşa ceva, durerea e prea mare. Nu o să te uit niciodată, prieten drag! Dumnezeu sa te aibă în pază, drum lin!" (Ioana Daniela).

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It