Zis-a Baciu! (XIX)

Profesorul de Istorie din Domneştii Argeşului este el însuşi o istorie vie. Trăieşte plenar fiecare clipă a vieţii, căutând să-şi felieze timpul în aşa fel încât să-i ajungă pentru toate cele ce se cer a fi făcute într-o viaţă de om care nu se mulţumeşte să treacă prin ea ca gâsca prin apă. Dovadă de nerespins este faptul că a lăsat urme nu numai prin copiii pe care i-a educat la şcoală, ci şi prin cărţile sale de învăţătură. Scriitor dedicat, abordează cu uşurinţă orice domeniu - poezie, beletristică şi, mai nou, s-a lansat şi în delicata arie a epigramelor. Să nu ne mire, căci este un tip de spirit. George Baciu are în pregătire un volumaş de epigrame intitulat "Catrene cu parfum de femeie", pentru care - pe partea grafică - şi-a asigurat colaborarea profesionistului care este colegul nostru, veşnic inspiratul artist grafic Nicolae (Cucu) Ureche. În exclusivitate, vă prezentăm săptămânal câteva dintre "perlele" zicerilor lui Baciu, care - dacă e să dăm crezare gurilor rele - a fost şi rămâne un răsfăţat al urmaşelor Evei, cu care va fi, probabil, în veşnic dialog. Să-i spunem deocamdată retoric, pentru că se ştie vorba veche din popor: "Să te ferească Dumnezeu de ura femeilor născută din prea multă iubire!..."

Declaraţie de dragoste

- Iubita mea, ştii foarte bine
Că te-am iubit de la-nceput, 
Dar nu m-am însurat cu tine,
Fiindcă nici eu nu am crezut!

                 #

Femeia e ca floarea-n vază: 
De dimineaţă înfloreşte
Şi de n-o uzi pe la amiază,
Când vine seara se-ofileşte.

                   #

Modernism

În lumea asta prea modernă, 
Multe fete-s mai rebele
Şi de n-au un bărbat pe pernă,
Se mărită între ele!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!