Păşunatul culturilor

În rândul lucrărilor de îngrijire a culturilor pe timpul verii prăşitul sau săpatul deţine un rol hotărâtor. Pentru ca praşila să fie eficientă trebuie să se ţină cont de câteva recomandări.
- Prăşitul se face de câte ori este nevoie. Prin prăşit se realizează afânarea superficială a solului, se ameliorează regimul de apă şi aer în zona rădăcinilor, se împiedică evaporarea apei din sol şi se distrug buruienile. Praşila trebuie începută când buruienile sunt mici, chiar dacă în loc de două praşile se vor aplica trei. Un exemplu în acest sens este concludent: dacă se sapă integral o suprafaţă de o jumătate de pogon cu porumb sunt necesari 6 oameni x 2 praşile = 12 zile. Dacă pe suprafaţa respectivă se vor aplica 3 praşile sunt necesari numai 4 oameni (pentru că se sapă mai uşor) deci în total un consum tot de 12 zile - om. O holdă de porumb care a fost săpată de trei ori va avea pe timpul verii altă stare de vegetaţie şi va produce în toamnă o recoltă mai mare de ştiuleţi faţă de un porumb care a fost săpat numai de două ori.
- Praşila este foarte eficientă pe timp secetos deoarece buruienile tăiate cu sapa nu se mai prind iar prin afânarea solului la suprafaţă se distruge reţeaua capilară (crăpăturile) şi în felul acesta se opresc pierderile de apă prin evaporare din sol. Nu întâmplător agricultorii cu experienţă spun că „o praşilă dată la timp valorează cât o ploaie bună”.
- La toate culturile, inclusiv legume, praşila nu trebuie făcută prea adânc deoarece se pot tăia rădăcinile plantelor şi prin afânarea inutilă a solului se măresc pierderile de apă prin evaporare. Bilonatul şi muşuroitul excesiv pot fi dăunătoare, mai ales la vreme secetoasă. La cartof este justificată o muşuroiere mai pronunţată. O praşilă este suficient de productivă dacă se face cu o sapă bine ascuţită, la adâncimea de 6-8 cm având drept scop tăierea buruienilor şi afânarea crustei.
- Alte recomandări utile: pentru a se economisi forţă manuală de muncă, la culturile de porumb, cartof şi sfeclă semănate în rânduri se poate folosi prăşitoarea cu tracţiune animală, reglată la adâncimea de lucru de 6-8 cm şi numai pe rândurile de plante să se execute cu sapa; lucrarea de prăşit să fie combinată cu plivitul buruienilor crescute în cuibul de plante, aceste buruieni neputând fi tăiate cu sapa; unele buruieni periculoase ca pirul, costreiul, volbura, după prăşit trebuie adunate şi scoase la marginea parcelei pentru a nu se înrădăcina din nou.

Pin It