COLŢUL MICULUI FERMIER, Combaterea coropişniţelor şi melcilor

Coropişniţa (Gryllotalpa) atacă răsadurile de legume din răsadniţe, culturile de legume din grădini şi culturile de câmp îngrăşate cu gunoi de garaj. Insectele adulte au corpul catifelat , brun-cenuşiu, cu aripile anterioare scurte, acoperind toracele şi o parte din abdomen. Lungimea corpului este de 7-8 cm.

Are o generaţie de doi ani şi iernează în stadiul de adult în sol.

Un procedeu simplu de combatere a coropişniţelor este amenajarea unor capcane cu apă. În locurile frecventate de coropişniţe se sapă mici gropi în care se introduc borcane largi la gură, în care se pune pe jumătate apă. Sunt bune borcanele de 800 ml. în care a fost ambalat bulion. Borcanele se îngroapă cu buza la nivelul gropilor şi pe margine se presară un amestec de 300 grame tărâţe sau mălai şi o linguriţă de zahăr. Amestecul este umezit cu apă. Coropişniţele vor cădea în borcanul în care există apă pe jumătate. Mai eficace este metoda chimică de combatere care constă în prepararea unei momeli toxice alcătuită dintr-un kilogram de mălai, tărâţe sau uruială de cereale plus o lingură de zahăr şi o lingură de ulei din floarea soarelui. Acest amestec este umezit cu puţină apă, apoi se adaugă o fiolă de Decis sau Fastac şi se amestecă bine. Momeala se presară pe pământul, la marginea răsadniţei, printre răsaduri şi în general la locurile frecventate de coropişniţe. În magazinele de pesticide există momeala "Mesurol".

    Pentru combaterea melcilor fără cochilie (limaxi) se poate aplica unul din următoarele procedee:

- prăfuirea locurilor frecventate de melci cu piatră vânătă de uz fitosanitar sau praf de var nestins ori cenuşă. Aceste produse au avantajul că sunt mai puţin poluante şi mai puţin toxice;

- prepararea unor momeli toxice din: tărâţe de grâu - 5 kg. plus o fiolă de Fastac sau o fiolă de Decis, plus apă cât este necesar pentru formarea unei paste. Această momeală se presară prin locurile frecvente de melci.

    La locul de folosire a momelilor pentru coropişniţe şi melci nu trebuie să aibă acces câinele, pisica, păsările şi alte animale domestice. Momelile toxice nu trebuie să le atingă legumele care urmează să fie recoltate în următoarele două săptămâni. Înainte de a fi consumate, se vor spăla bine, în mai multe ape, legumele recoltate din apropierea locurilor unde s-au aplicat momeli toxice şi alte tratamente fitosanitare. Se vor respecta regulile elementare de protecţia muncii: purtarea halatului, mănuşilor şi ochelarilor de protecţie; spălarea mâinilor şi a feţei cu apă caldă şi săpun; folosirea vaselor şi ustensilelor numai pentru substanţe toxice; ţinerea sub cheie, într-o încăpere separată a momelilor, ustensilelor şi substanţelor toxice cu care s-au preparat momelile; instalarea stupilor cu albine în locuri unde nu se folosesc substanţe toxice.

Pregătirea păşunatului

    Ieşirea vitelor la izlaz reprezintă pentru crescătorii de animale un moment important, cu avantaje economice şi organizatorice: pe parcursul a cinci luni de zile animalele fac mişcare, trăiesc în aer curat, consumă la discreţie iarbă - un nutreţ valoros pentru producţia de lapte şi sporul în greutate. Pe timpul păşunatului eforturile pentru îngrijirea animalelor sunt minime şi gospodarii pot să se ocupe de lucrările agricole şi celelalte activităţi de sezon. Pentru începerea păşunatului la taurine şi cabaline, în cursul lunii mai sunt necesare câteva măsuri ce se vor aplica din timp:

- pregătirea animalelor pentru păşunat constă în verificarea stării lor de sănătate deoarece animalele bolnave nu trebuie trimise la păşunat până când nu sunt tratate. Sunt în dificultate animalele cu defecte de conformaţie a scheletului, cele cu afecţiuni ale picioarelor (şchiopătat), femelele în ultima lună de gestaţie. Se recomandă ca aceste categorii de animale să fie reţinute şi furajate în gospodărie sau pe porţiuni de păşune situate mai aproape. În unele situaţii este necesară curăţarea copitelor şi aranjarea unghiilor dacă acestea au crescut anormal în timpul stabulaţiei. Animalele cu boli parazitare şi contagioase trebuie tratate şi apoi trimise la păşune. Înainte de începerea sezonului de păşunat este necesar un consult sumar al animalelor de către personalul sanitar-veterinar.

    Pregătirea păşunii este de asemenea o acţiune foarte importantă care cuprinde următoarele aspecte: aprecierea producţiei de iarbă şi stabilirea încărcăturii de animale care vor păşuna - se recomandă10 - 15 vite mari la un hectar; acolo unde există posibilitatea, suprafaţa păşunii trebuie delimitată prin gard în parcele mai mici care se vor păşuna succesiv; pentru ovine se stabilesc porţiuni separate pentru păşunat; pe păşune trebuie să existe locuri pentru umbră, adăpost contra intemperiilor, surse pentru adăpat - izvoare, cursuri de apă curată, fântâni sau jghiaburi.

fShare

Tweet