Implicaţiile stresului în viaţa cotidiană (I)

Din păcate există şi la ora actuală mulţi oameni care păstrează o sumbră percepţie asupra bolilor psihice sau le atribuie acestora cauze absolut imaginare, fără vreo legătură cu realitatea. În pofida acestor aspecte, este evident că progresul medicinei a oferit şi va oferi şi în continuare răspunsurile aşteptate pentru toate întrebările care se pun la ora actuală. Aşa cum nimeni nu mai crede în prezent că o boală infecţioasă ca hepatita, pneumonia, meningita, gripa nu este decât rezultatul confruntării organismului cu agentul patologic - microbul sau virusul - tot aşa în cazul tulburărilor mintale există o cauză care va trebui precizată de către medicul perfecţionat în acest domeniu. Recurgerea la explicaţii şi "tratamente" empirice (deochiuri, descântece, vrăji, leacuri) sau interpretarea ca patologică a unor evenimente cotidiene cu impact psihologic prin care trec majoritatea persoanelor (insuccese şcolare, profesionale şi sentimentale, eşecuri sexuale, conflicte familiale) nu pot ajuta pe cel în suferinţă, ci îi prelungesc şi, eventual, complică afecţiunea, în lipsa diagnosticării şi tratamentului medical adecvat. 

Consult de specialitate

Ne vom adresa psihiatrului mai ales atunci când constatăm o scădere a principalelor funcţii psihice: atenţia, memoria, capacitatea de a judeca şi crea, scăderea randamentului şi calităţii activităţii. Alte tulburări pentru care cel în cauză poate fi direcţionat către psihiatru sau psiholog sunt cele legate de starea afectivă (dispoziţie): tristeţea prelungită, gândurile cu caracter sumbru permanent, lipsa de elan, dar şi veselia exagerată, nemotivată, sunt situaţii în care ajutorul psihiatrului se impune. Tot în această categorie intră stările de nelinişte fără motiv şi teama de obiecte sau fiinţe inofensive, ca şi nervozitatea excesivă. Stările de oboseală exagerată, adeseori însoţite de tulburări importante ale somnului şi capacităţii de muncă sau concentrare, vor face - de asemenea - obiectul consultului psihiatric. 

Scăderea voinţei, lipsa autocontrolului, dependenţa de alcool sau alte droguri, tulburările de comportament grave, stările de agitaţie, fuga, vor determina adresarea la medicul specialist. Tulburările de sexualitate, atât ale bărbatului (impotenţa, ejacularea precoce etc.), cât şi ale femeii (dispareunia - contact sexual dureros, frigiditatea, anorgania) pot beneficia cel mai adesea de consultul medicului psihiatru. Nu în ultimul rând, pot beneficia de ajutor psihiatric bolnavii cu ticuri, cei care se bâlbâie, copiii enuretici - lipsa de control a micţiunii, sau cei cu somnambulism. Unele boli, cum ar fi ulcerul gastric şi duodenal, cardiopatia ischemică, hipertiroidia, spasmofilia, HTA, obezitatea, au o importantă latură etiologică psihologică şi pot primi în majoritatea cazurilor cel puţin o completare (dacă nu chiar un tratament) din partea medicului psihiatru. 

Simptome

Aceste simptome şi semne nu arată întotdeauna o boală, iar atunci când sunt semnele unei boli, aceasta nu este totdeauna o boală psihică. Unele simptome care sunt atribuite în mod comun unei afecţiuni psihice nu au mereu legătură cu aceasta; medicul specialist este în măsură să discearnă în acest sens, atribuindu-le adevărata valoare. Există numeroase semne ce par a avea o semnificaţie medicală organică sau somatică şi pentru care pacienţii se adreseaza cabinetelor de medicină internă, chirurgie, endocrinologie, cardiologie, neurologie etc. în scopul diagnosticării şi tratamentului adecvat, simptomatologia respectivă având - de fapt - o conotaţie psihiatrică şi trădând existenţa unei tulburări/afecţiuni de natură psihică. 

Anxietatea

Anxietatea este o stare afectivă dominată de nelinişte, de teamă, făra un obiect precis. Este teama de ceva imprecizabil, resimţită global în unitatea somatopsihică, fără să poate fi însă localizată sau precizată. Tratată ca o teamă şi nelinişte permanentă, imprecisă şi vagă, anxietatea pare să fie o evaluare nefavorabilă a viitorului, o lipsă de încredere faţă de posibilităţile proprii de a răspunde problemelor pe care le ridică viaţa de zi cu zi. În forma ei benignă, anxietatea se manifestă ca o simplă nelinişte, iar în forme grave apare sub aspectul crizelor de anxietate sau atacului de panică. 

Manifestările anxietăţii, pe care de obicei pacientul le recunoaşte ca fiind psihice sunt: tensiunea emoţională, teama, timiditatea, frica de întuneric, subestimarea de sine, unele eşecuri sexuale şi neliniştea inexplicabilă. În afară de acestea există unele simptome somatice care pot fi, de asemenea, repercusiuni ale anxietăţii: palpitaţii, tahicardie, ameţeli, slăbiciune, pierderea cunoştinţei, vasodilataţie cutanată, lipotimii, cefalee pulsatilă, migrene, greaţă, vărsături şi altele. 

Astenia

Astenia este una dintre tulburările psihice uzuale pentru care este solicitată o consultaţie medicală de profil. Manifestările asteniei sunt exprimate prin oboseală, senzaţie de neputinţă, lipsă de putere etc. Astenia nu se identifică cu oboseala apărută în urma unui efort fizic sau intelectual îndelungat sau după o perioadă de încordare psihologică prelungită. În acest caz, în general prin acordarea orelor necesare de somn şi odihnă, va reveni starea anterioară de confort fizic şi intelectual. Astenia apare ca o diminuare a resurselor energetice care par a nu se mai reface şi care nu poate fi explicată prin susţinerea unui efort intelectual sau fizic intens. Mai poate fi descrisă şi ca lipsă de putere, de forţă, de formă, imposibilitatea de a face faţă solicitărilor, lipsă de elan, de chef şi chiar o epuizare a resurselor fizice sau psihice la eforturi minime. 

În acest context, şi starea emoţională este modificată în sensul iritabilităţii, indispoziţiei, nesiguranţei. Performanţele psihice sunt din ce în ce mai reduse, activitatea fizică şi psihică uzuală pare o povară. Aspectul general al celui ce suferă de astenie sugerează prin întreaga fiinţă epuizarea: paliditate, lentoare în mişcări, vorbire lentă şi monotonă, lipsă de vivacitate şi de energie. Deşi este un simptom psihic, astenia poate apărea şi în cazul unor boli somatice: boli infecţioase cronice, boli interne, intoxicaţii cronice, parazitoze, boli neurologice, infecţii virale, tulburări endocrine, metabolice şi nutriţionale etc. 

În domeniul bolilor psihice, astenia este aproape nelipsită din tablourile simptomatologice obişnuite. Se întâlneşte în primul rând în nevroze, în alte boli psihice datorate unei cauze organice, în stările ce se succed unei psihoze, în toxicomanii, în cele mai multe din tulburările legate de involuţie. Este la îndemâna oricui evitarea apariţiei surmenajului, a stărilor de oboseală îndelungată printr-un program raţional de viaţă şi muncă în care să fie evitate "nopţile pierdute", abuzurile toxice (cafea, tutun, alcool, medicamente), o alimentaţie completă în care să predomine produsele naturale cu o suplimentare în perioadele de suprasolicitare a aportului de proteine (lapte, carne, peşte, ouă) şi glucide (fructe, miere, dulciuri). După perioadele de încordare îndelungată sau suprasolicitare, concediile de odihnă vor fi planificate şi organizate în aşa mod încât să nu constituie un nou efort, ci să reprezinte un prilej de refacere, recreere şi tonificare, în care factorii naturali să joace un rol esenţial. 

Agitaţia

Agitaţia este definită în psihiatrie ca acte motorii fără finalitate, exprimând de regulă o stare afectivă sau o trăire delirantă. Stările de agitaţie sunt deosebit de impresionante şi traumatizante pentru anturaj, care adesea asistă neputincios la mişcările necoordonate şi lipsite de scop ale subiectului agitat, primejdioase pentru persoana agitată, pentru bunurile sale materiale, cât şi pentru anturajul acesteia. Pot apărea brusc şi neaşteptat la o persoană fără antecedente psihice, în urma unui traumatism fizic sau psihic major, ca şi la persoane cu antecedente pshiatrice (epilepsii, psihoze, etilism cronic, demenţe). 

Agitaţia isterică sau "criza de nervi" se caracterizează prin faptul că poate apărea într-o situaţie conflictuală, are un caracter teatral, de spectacol (are loc numai cu "audienţă"), este însoţită de leşinuri, paralizii, sufocări ale subiectului agitat (90% din cazuri sunt femei). Stările de agitaţie constituie urgenţe psihiatrice, necesitând spitalizarea şi intervenţia rapidă a medicului. Spitalizarea bolnavului agitat se face cu dificultate, datorită greutăţilor legate de transportul bolnavului, de lipsa lui de cooperare; totuşi, anturajul va evita brutalizarea şi imobilizarea prin forţă a bolnavului până la venirea medicului. 

Cefaleea

Cefaleea este un simptom banal, care poate să apară în numeroase tulburări, dintre cele mai diferite şi care poate avea o diversitate de manifestări, mai ales în ceea ce priveşte durata, intensitatea şi localizarea. Poate să apară ca o simplă apăsare în zona frunţii, senzaţie de "presiune pe cap" sau ca durere pe o porţiune a capului, durere cu caracter pulsatil, durere localizată în zona occipitală sau temporală etc. Poate dura de la câteva minute la câteva zile. Cauzele care provoacă durerea de cap se înscriu într-un registru variat. Dintre acestea, cele mai des întâlnite sunt migrenele - cefalee care cuprinde numai jumătate de cap, apare şi dispare brusc, este însoţită de senzaţie de vărsătură şi fotofobie, are caracter familial, cauze oftalmologice, neurologice, vasculare, metabolice, endocrine, toxice şi infecţioase. 

Dintre circumstanţele în care apare în psihiatrie durerea de cap, enumerăm: nevrozele, sindroamele psihoorganice cronice, epilepsiile, intoxicaţiile, depresiile, patologia involutivă şi vasculară. Apariţia cefaleei şi mai ales persistenţa ei vă îndrumă pacientul la medicul generalist şi după caz, pentru diagnosticare şi tratament de specialitate la medicul psihiatru. Printre măsurile care vor fi luate sunt: întreruperea substanţelor toxice (tutunul, mai ales), corectarea somnului, un regim alimentar uşor, făra alcool, plimbări în aer liber. Apariţia unor dureri de cap cu caracter repetitiv la persoanele purtătoare de ochelari, şi nu numai, impune verificarea acestora cu eventuala lor schimbare sau consult oftalmologic pentru stabilirea dioptriilor. 

Confuzia

Confuzia are în psihiatrie sensul de scădere a vigilităţii, cu perturbarea gravă a capacităţii de memorare şi orientare. Sunt încetinite percepţiile, ca şi capacitatea de judecată şi sinteză la care se poate adăuga prezenţa halucinaţiilor. Bolnavul confuz pare să fie rupt de realitatea care-l înconjoară, priveşte inexpresiv în depărtare, în gol, gesturile sunt încetinite, lipsite de îndemânare, vorbirea este incoerentă, iar comportamentul lipsit de logică poate să ia aspectul unei agitaţii dezordonate. 

Bolnavul cu confuzie mintală nu ştie nici unde se află şi nici nu se mai poate orienta în timp. Confuzia mintală este un simptom grav, care impune intervenţia de urgenţă a medicului psihiatru; bolnavul confuz va fi transportat în cel mai scurt timp la spitalul de psihiatrie pentru a primi tratament şi îngrijire de specialitate. Confuzia mintală poate să apară în boli ca: alcoolismul cronic, intoxicaţiile medicamentoase, stări febrile, tulburări metabolice, traumatisme cranio-cerebrale, meningo-encefalite, accidente vasculare cerebrale, afecţiuni endocrine. 

- va urma -