Călătorind prin spaţiile abisale ale imaginaţiei
Imaginaţia este călătoria omului muritor spre spaţiile eternităţii. Cu ajutorul ei, ne credem altfel: mai tineri, mai frumoşi, mai buni, mai puternici. Dar, uneori, ne visăm nemuritori, urcând în spaţii abisale, fără limite. Aici, nemaifiind nici margini, nici măsuri, nici graniţe, plutim într‑o beatitudine care ne mântuie de spaime.
Este spaţiul purificat şi cel mai înalt al creaţiei, dăruit doar puţinilor aleşi dintre muritori: cei cărora Dumnezeu, în marea sa bunătate, a încercat să‑ i ajute să nu se mai teamă de nimeni şi de nimic, să nu se mai încreadă decât în forţele aripilor lor imaginative.
Legile începuturilor au fost făcute de Dumnezeu prea în grabă; altfel, ar fi împărţit oamenii în cei care au dreptul să moară şi cei care au datoria să trăiască veşnic; ar fi departajat florile în cele cu miresme şi culori şi în celelalte – doar amăgitoare, cu chipul tăcerii; ar fi permis celor aleşi numai de El, doar pe sprânceana Sa divină, să călătorească alături de mine în spaţiile abisale ale imaginaţiei.
Dar ce mare greşeală fac, poate, permiţându‑ mi să judec atât de aproape de voinţa divină, ca şi cum El mi‑ ar fi îngăduit s‑ o fac, fără oprelişte!
Sau, poate, Gândurile acestea sunt chiar un îndemn la autoelucidare, din partea Lui?
la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!