Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
joi 1 decembrie 2022 21:35

Limba română – o limbă fără dialecte, veche de 700 de ani, înscrisă în patrimoniul imaterial al lumii (UNESCO)

Limba română este una indo-europeană, încadrată în subgrupul oriental al limbilor romanice. În lingvistica comparată, limba română mai este denumita și limba „daco-romană” sau dialectul „daco-roman”. Este limba de stat în România și Republica Moldova. După numărul de vorbitori, este a cincea între cele romanice, după spaniolă, portugheză, franceză și italiană. De menționat că majoritatea acelor state au avut colonii. Limba română este vorbită de 28 de milioane de persoane din toată lumea, iar 24 de milioane o au ca limbă maternă.


Din numărul total de vorbitori, 17 milioane se află în România (dialectul daco-roman este limba oficială), iar 90% din populație o consideră limbă maternă, conform Recensământului populației din 2011. Româna este și una dintre cele cinci limbi oficiale în Provincia Autonomă Voivodina din Serbia și este vorbită și în teritorii din Regiunea Cernăuți și Regiunea Bugeac din Ucraina.


Dialectul daco-roman este, totodată, limba oficială sau administrativă în câteva comunități și organizații Internaționale (Uniunea Latină, Uniunea Europeană).
În Israel, 5% din populație este reprezentată de vorbitori de limba română 5% (emigranți), care mai este întâlnită și în Azerbaidjan, Kazahstan, Kyrgyzstan, Rusia, Tadjikistan și Turkmenistan. Tot pe fondul emigrației, limba noastră este vorbită mult în țări occidentale precum Italia, Spania, Statele Unite, Canada, Franța, Portugalia, Cipru, Germania și Australia. De asemenea, pe Muntele Athos se vorbesc cinci limbi, printre care și româna, în Schiturile Prodromu și Lacu. Ca limbă străină, este vorbită de arabii din Orientul Mijlociu care au studiat în țara noastră (jumătate de milion).


Cei mai mulți lingviști consideră ca idiomurile aromân, meglenoromân și istroromân ar fi dialecte ale aceleiași limbi. După cum am amintit, limba română nu are dialecte, dar are „graiuri”: ardelenesc, bănățean, crișean, bucovinean, moldovenesc, maramureșean, muntenesc, timocean.
Limba dacă a fost, la rândul ei, de sorginte indo-europeană, din ramura tracă, vorbită în trecut de părți ale teritoriilor Bulgariei, României, Serbiei, Slovaciei, Ucrainei și Ungariei de astăzi. Se presupune că ar fi fost prima limbă care a influențat latina vorbita în Dacia.


Limba română a suferit influențe slave, germane, grecești, maghiare și turce și are astăzi numeroase neologisme din franceză, italiană și engleză. Academia Română și Legea Pruteanu recomandă ca neologismele „de ultimă oră”, adică acelea englezești, să fie adaptate limbii române.
De-a lungul istoriei, româna a fost scrisă cu răbojuri sau vechi „rune” europene ori cu alfabetele latin, grecesc, glagolitic, paleo-slav și de tranziție. În final, a rămas la cel latin. Începând cu secolul al XVII-lea, slava veche a fost înlocuită treptat cu greaca. La începutul secolului al XIX-lea, la noi se utiliza încă alfabetul chirilic, dar Ion Heliade Rădulescu a propus înlocuirea alfabetului după modelul italian, schimbând astfel și o mulțime de cuvinte din slavonă, maghiară sau greacă în italiană sau latină. În 1829, la București, scriitorul a înființat ziarul „Curierul Românesc”, acesta fiind primul tipărit în limba română. Abia pe timpul lui Alexandru Ioan Cuza, în 1862, s-a făcut oficial trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin...


Prima scrisoare în limba română care se păstrează și astăzi este cea a boierului Neacșu din Câmpulung către Judele Brașovului, din 1521, care îl înștiința pe acesta din urmă cu privire la năvălirea turcilor.
Limba română „se scrie cum se aude”, iar lingviștii o aseamănă cu dalmata (deși moartă, fiindcă nu mai are niciun vorbitor). Este bogată în multe sinonime, și, în plus, avem câteva cuvinte intraductibile: DOR, DOINĂ, DUIOȘIE. Ne bucurăm de un uimitor tezaur de zicători și basme, create de-a lungul timpului de popor. „Veșnicia s-a născut la sat”, spunea Lucian Blaga, iar noi știm că scrierile populare oglindesc înțelepciunea și sensibilitatea unui popor vechi.


Nicolae Iorga scria: „Limba este forma cea mai înaltă, cea mai deplină în care se poate exprima sufletul acelui popor”. Alecu Russo considera că „O limbă, fie ea turcită, grecită, franţuzită şi slavonită, când vorbeşte de neam şi s-a născut cu el, când spune de trecut, de patrie, şi în fiecare cuvânt stă o tradiţie istorică, o durere, o fală sau o simţire, e limbă nepieritoare şi cu anevoie de a stârpi.


La 31 august, ziua oficială a limbii române, evenimentul a fost punctat excelent în cotidianul ARGEȘ EXPRES. Noi o putem sărbători zilnic, vorbind-o și scriind-o corect! Prof. Constantin Voiculescu spunea: „Doresc ca limba noastră să fie sărbătorită aşa cum este văzută de scriitorii noștri. Capabilă să murmure şi să strige, limba noastră a fost mlădiată de marii poeţi ai neamului, de prozatori şi dramaturgi, de filozofi şi savanţi, precum şi de geniul creatorului popular prin poezii, proză, teatru, proverbe şi zicători.”


Iată, deci, cum o vedeau și alți scriitori români:
- „limba este însăși floarea sufletului etnic al românimii.” Mihai Eminescu
- „a vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numește, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește.” Nichita Stănescu
- „s-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române.” Grigore Vieru
- „tezaurul cel mai prețios pe care-l moștenesc copiii de la părinți, depozitul sacru lăsat de generațiile trecute.” Vasile Alecsandri
- „pentru mine, limba română e distanța dintre inimă și umbra ei, care se numește suflet.” Fănuș Neagu

 

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.