Comuna Nucșoara, locul unde muntele șoptește povești și sufletul își găsește liniștea
E greu să vorbești despre Nucșoara fără să te lași cuprins de emoție. O comună din Argeș, un tărâm care pare pictat de Dumnezeu cu grijă și dragoste. Formată din satele Nucșoara, Gruiu, Sboghițești și Slatina, comuna aceasta adună între dealuri și munți, case și oameni și o întreagă filozofie de viață: simplă, curată, adevărată.
Râul Doamnei își cântă veșnic povestea, iar Munții Făgăraș veghează cu blândețe asupra oamenilor. Nucșoara e poarta de intrare către Vârful Moldoveanu, cel mai înalt din țară, dar mai ales către un altfel de înălțime, cea a demnității și a rădăcinilor.
Dacă doriți să simțiți cum natura vă îmbrățișează cu adevărat, atunci trebuie să ajungeți la Lacul Învârtita, singurul lac de alunecare din România cu fundul în formă de pâlnie, un loc învăluit în liniște și mister. Un colț de lume care pare rupt din alt timp, unde fiecare adiere de vânt și fiecare rază de soare par să spună o poveste. Legenda spune că a fost cândva o fâneață care s-a prăbușit, lăsând în urmă acest ochi de apă limpede, un fel de fereastră spre cer.
Locuitorii sunt oameni de suflet, cu mâinile crăpate de muncă, dar cu priviri calde și inimi mari. Obiceiurile nu se uită, se trăiesc. În jurul sărbătorilor, toată comunitatea se adună, ca o mare familie. Se colindă, se încondeiază ouă, se păstrează cu sfințenie datinile și se spune „Bună ziua!” cu un zâmbet sincer.
Nucșoara e mai mult decât o localitate, e o iubire tăcută, adâncă, între om și pământ. E locul unde dorul de acasă prinde glas, unde trecutul e onorat, iar viitorul se construiește cu răbdare și speranță. Și oricine ajunge în această zonă, nu mai pleacă la fel. Pentru că Nucșoara nu te lasă să o uiți. Ți se lipește de inimă ca un legământ nerostit.
