Săptămâna Mare – între suferință, curățenie sufletească și bucuria Învierii
Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, așa cum este cunoscută în tradiția ortodoxă, reprezintă ultima și cea mai intensă etapă a Postului Paștelui. Începe în Duminica Floriilor și culminează cu Sâmbăta Mare, înaintea Sfintei Învieri. Anul acesta, între 13 și 19 aprilie 2025, creștinii ortodocși retrăiesc simbolic patimile, moartea și înmormântarea Mântuitorului Iisus Hristos. Este o perioadă a meditației, a postului și a înnoirii spirituale, un timp de pregătire sufletească și trupească pentru a întâmpina cu demnitate sărbătoarea Paștelui.
Lunea Mare – începutul drumului spre Înviere
Lunea Mare deschide Săptămâna Patimilor cu o puternică încărcătură simbolică. În această zi, Biserica face pomenirea lui Iosif cel preafrumos, fiul patriarhului Iacob, care este văzut ca o prefigurare a lui Hristos. Trădat de frați, vândut pentru treizeci de arginți, acuzat pe nedrept, dar ridicat la rang de conducător în Egipt, Iosif este o icoană a suferinței, răbdării și izbăvirii prin credință.
Tot în această zi se pomenește smochinul neroditor, blestemat de Hristos pentru că nu a adus roade. Acesta simbolizează sufletele goale de fapte bune, un avertisment că rugăciunea și credința trebuie însoțite de acțiune.
Deniile – rugăciuni ale sufletului
În fiecare seară din Săptămâna Mare, în biserici se oficiază Deniile – slujbe speciale, pline de solemnitate. Deși sunt slujbe de dimineață (Utrenia), ele se săvârșesc seara, pentru ca cei mai mulți credincioși să poată participa. Luni și marți sunt citite Evangheliile care amintesc de ultimele învățături ale lui Hristos. Miercuri este evocată păcătoasa devenită mironosiță, dar și trădarea lui Iuda. Joi este săvârșită Denia celor 12 Evanghelii, iar Vinerea Mare este marcată de Prohodul Domnului, una dintre cele mai emoționante slujbe ale anului bisericesc.
Joia Mare – smerenie, Euharistie și înroșirea ouălor
Joia Mare prăznuiește patru momente fundamentale: spălarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taină (unde se instituie Sfânta Împărtășanie), rugăciunea din Ghetsimani și prinderea Domnului. În gospodării, este ziua în care se coc pasca și cozonacii, iar ouăle se vopsesc – simbol al jertfei și al Învierii. Tradiția spune că ouăle înroșite în Joia Mare nu se strică niciodată.
Vinerea Mare – tăcerea Crucii
Sfânta și Marea Vineri este zi de doliu profund: ziua răstignirii și a morții pe cruce a lui Hristos. Este o zi de post aspru, mulți credincioși alegând chiar post negru, în care nu se consumă nici mâncare, nici apă. În biserici este așezat Sfântul Epitaf, icoana înmormântării Mântuitorului, în mijlocul lăcașului. În timpul Deniei, se cântă Prohodul și se face înconjurul bisericii, amintind de procesiunea de înmormântare a lui Hristos.
Sâmbăta Mare – așteptarea Învierii
Sâmbăta Mare este ziua pregătirilor finale pentru Paști, dar și momentul de reflecție asupra învierii care urmează. Este ziua sacrificiului mielului, a pregătirii bucatelor tradiționale, dar mai ales a liniștii și a înfrânării. În această seară, credincioșii merg la biserică pentru a lua Lumină și a vesti Învierea.
Curățenie, împăcare și haine de sărbătoare
În gospodăriile tradiționale, începutul Săptămânii Mari aduce cu sine curățenia generală. Se aerisesc lucrurile, se văruiesc pereții, se spală ferestrele, perdelele și hainele. Până miercuri, se mai lucrează la câmp, dar începând de joi, toată atenția se îndreaptă spre casă. Bărbații se implică alături de femei în pregătirile pascale, iar casele sunt împodobite cu gândul că trebuie să strălucească la venirea Învierii.
În Maramureș, săptămâna este numită și „Săptămâna Neagră”, iar localnicii poartă haine de doliu, în semn de respect și reculegere. Este un timp în care se înnoiesc nu doar casele, ci și sufletele. Credincioșii caută să se împace cu toți cei din jur, să ierte și să-și ceară iertare, pentru a primi cum se cuvine Lumina Învierii.
Simbolul haosului și victoria luminii
Etnologii afirmă că ultimele trei zile din Săptămâna Mare – de la răstignirea Domnului până la Înviere – sunt considerate un timp al haosului, al întunericului, în care lumea este lipsită de protecția divină. Dar această beznă este înfrântă de lumina Învierii. Noaptea de Paști aduce cu ea începutul Săptămânii Luminate, simbol al restaurării ordinii, al echilibrului, al speranței.
Prin Învierea lui Hristos, moartea este biruită, iar credincioșii primesc făgăduința vieții veșnice. Săptămâna Patimilor ne oferă șansa de a ne regăsi sensul, de a ne curăța interior și de a înțelege că sacrificiul este începutul unei bucurii fără sfârșit.
